Copii jertfiţi pe altarul răzbunării în Ţara Sfântă

594

Era o zi de școală și tocmai se sunase de ieșire. Gilad Shaer, Naftali Fraenkel şi Eyal Yifrah au pornit spre casă. Unuia îi plăcea baschetul și cânta la chitară și flaut, altul își răsfăţa surorile, gătindu-le prăjituri, iar cel de-al treilea aducea la școală un borcan cu fursecuri pentru colegi. Cei trei nu au mai ajuns acasă. Au fost răpiţi și uciși pentru a-i demonstra ceva Israelului. Ce anume?

Trupurile neînsufleţite ale tinerilor de 16 și 19 ani au fost găsite luni seară, în apropierea Hebronului. Aceștia fuseseră împușcaţi „cu sânge rece, de către bestii umane”, potrivit declaraţiilor premierului israelian, Bejmanin Netanyahu, preluate de The Guardian.

Israelul a dat vina pe gruparea Hamas și, în consecinţă, a bombardat locuinţele a doi principali suspecţi, Marwan Qawasmeh and Amer Abu Eishe, membri Hamas, iar armata a bombardat zeci de obiective din Fâşia Gaza, în principal ale mişcării Hamas. După cum era de așteptat, actele de violenţă au dus la și mai multă violenţă, iar tot copiii au avut de suferit. Însă Israelul avea de transmis un mesaj. Care anume?

Morţii nebăgaţi în seamă

Uciderea celor trei tineri israelieni a fost „rezolvată” de către autorităţi cu uciderea altor 12 palestinieni, dintre care unii chiar mai mici ca vârstă decât primele victime. Aceștia au murit în urma zecilor de bombe lansate de Israel asupra Fâșiei Gaza. „De ce lumea denunţă uciderea celor trei tineri și nu denunţă și ceea ce armata israeliană a făcut împotriva cetăţenilor palestinieni”, întreabă publicaţia al-Ayyam.

„Lumea trebuie să știe că operaţiunea militară israeliană desfășurată după uciderea celor trei tineri a cauzat mari suferinţe pentru mulţi palestinieni din Cisiordania și Fâșia Gaza. Acești oameni nu au nicio afiliere politică, dar tot ei plătesc preţul pedepsei colective”, scrie și publicaţia palestiniană al-Quds, citată de Time.

Mai mult decât atât, soldaţii israelieni și rezidenţii palestinieni din Ierusalimul de Est s-au angajat în lupte de stradă miercuri dimineaţă, după ce un tânăr palestinian din zonă a fost răpit și ucis de către israelieni, din dorinţa de răzbunare, conform martorilor oculari.

Deși poliţia israeliană încă nu a confirmat circumstanţele în care Mohammad Abu Kheider a fost răpit și ucis, rezidenţii din cartierul arab în care locuia tânărul și-au exprimat furia, aruncând cu pietre în forţele de ordine. Poliţiștii au răspuns la rândul lor, utilizând gaze lacrimogene.

La ce se gândește în continuare Israelul

Gruparea Hamas a lăudat uciderea celor trei tineri israelieni, dar nu și-a atribuit nici până acum fapta. Dacă ar fi făcut-o, mesajul pe care ar fi încercat să îl transmită este același al oricărui act terorist: „Teme-te de noi!”. Atacul pe care premierul israelian l-a ordonat este doar o primă măsură ce vrea să spună că o asemenea retorică nu va fi tolerată. Însă noi măsuri se caută, pentru ca mesajul să fie mai puternic și mai lesne de asimilat.

Una ar fi ordonarea asasinării unui lider al grupării Hamas. Israelul a mai desfășurat astfel de operaţiuni și în trecut, tot ca urmare a unor atacuri de profil asupra civililor israelieni. De exemplu, Ismail Abu Shanabm, figură publică a Hamas, a fost asasinat în 2003, la două zile după ce o dublă sinucidere cu bombă a omorât 23 de persoane într-un autobuz israelian.

Problema cu această măsură este că ar putea să atragă un răspuns pe măsură din partea grupării, ce deţine rachete capabile să ajungă în Tel Aviv și mai departe. De aceea, un număr de analiști recomandă bombardarea rachetelor, a depozitelor și a fabricilor unde sunt făcute.

Problema cu ambele măsuri este că „atunci când începi o campanie de genul acesta, nu știi niciodată unde o să se termine”, scrie directorul Centrului pentru Studii de Securitate Naţională, din cadrul Universităţii Haifa. „Este un joc periculos care funcţionează pe sistemul ochi-pentru-ochi. Este o politică de care Israelul a încercat să scape și este periculos să o reînnoiască acum”, mai spune el.

O nebunie nebună de tot

Ceea ce s-a petrecut de fapt în aceste ultime zile a fost că mai mulţi copii nevinovaţi au murit pentru ca două forţe politice să își mai arunce încă o dată praf în ochi. Nu s-a întâmplat nimic altceva, nu s-a transmis din nicio parte un alt mesaj, decât vechiul și recurentul mesaj de ură și dispreţ.

„În câteva zile, după ce lucrurile se vor așeza și lumea va termina să se mai certe, ne vom întoarce la punctul zero, la fundamentul problemei: pentru câte alte zeci de ani va fi posibil să controlăm un alt popor?” scria publicaţia israeliană Yedioth Aharonot.

Și când va însemna acest control altceva înafară de violenţă și suferinţă? Dacă Israelul va mai încerca să transmită acum vreun mesaj via rachetă nu va provoca daune doar grupării Hamas, ci și Palestinei, condusă de președintele moderat Mahmoud Abbas, care a condamnat categoric uciderea tinerilor israelieni și a facilitat investigaţia poliţiei israelieni, în detrimentul imaginii sale publice printre palestinieni. Dintre toţi cei trei factori de putere din regiune, cu siguranţă Abbas a transmis cel mai corect mesaj.

Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 8 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.