„Poate vom trăi sau poate vom muri!” Declaraţia îi aparţine unui tânăr de 14 ani înrolat într-una dintre fracţiunile rebele musulmane care, mai devreme sau mai târziu, va deveni unul dintre nenumăraţii copii sinucigași. Determinaţi să creadă că Allah le solicită acest sacrificiu, copii kamikaze pot fi întâlniţi în regiunile care respiră fundamentalism.

Nu e nimic neobișnuit ca, în zonele de război, copiii să fie exploataţi, forţaţi să lupte alături de extremiști radicali și chiar să ia parte la misiuni sinucigașe, potrivit unui raport publicat de către o organizaţie care militează pentru drepturile omului. Intitulat „Poate că vom trăi sau, poate, vom muri”, raportul de la Human Rights Watch documentează experienţele a mai multor copii-soldaţi sirieni, unii dintre ei încă activi în taberele combatante.

Cercetările indică faptul că multe grupuri militante extremiste, inclusiv Statul Islamic în Irak și Levant (ISIS), Armata Siriană Liberă și Coaliţia Frontul Islamic, recrutează copii cu scopul de a-i instrui pentru luptă, chiar de a-i trimite în misiuni sinucigașe. Numărul exact de copii care sunt în prezent exploataţi în acest fel este necunoscut, dar cei intervievaţi de HRW relatau că „s-au implicat în conflicte, au acţionat ca lunetiști, au spionat forţele ostile, au tratat răniţii de pe câmpurile de luptă, au transportat muniţii și alte provizii în prima linie a bătăliilor” (aici un scurt raport video).

Se cunoaște că gruparea teroristă Statul Islamic în Irak şi Levant a înfiinţat în nordul Siriei o tabără unde copiii sunt pregătiţi să lupte. În tabără se află până la 50 de băieţi între 7 şi 13 ani. Copiii kamikaze sunt pregătiţi timp de 25 de zile, timp în care învaţă elementele de bază ale jihadului şi să folosească arma.

Majed, în vârstă de 16 ani, a fost recrutat de către un grup islamic extremist împreună cu alţi băieţi tineri prin intermediul unei oferte de școlarizare gratuită. Această educaţie a inclus și instrucţia militară. În faţa reprezentanţilor Human Rights Watch el a relatat că militanţii puneau presiune asupra copiilor pentru a se angaja în atentate sinucigașe. De multe ori se auzeau declaraţii de genul: „Allah te-a ales!”.

Un alt copil, Amr, care a luptat în cadrul ISIS, a relatat o poveste similară. El a fost încurajat de către liderii fracţiunii sale să își asume un atac sinucigaș, dar, din fericire, a reușit să scape înainte ca acesta să fi fost programat. Un alt tânăr, înrolat la doar 15 ani, le-a spus delegaţilor HRW că „la început am fost foarte speriat, apoi m-am obișnuit cu aceasta”.

Deși există mai multe organizaţii care lucrează pentru eradicarea recrutării copiilor în conflictele armate, sprijinul este insuficient pentru cei prinși deja în caruselul violenţei. Un adolescent de 17 ani, pe nume Saleh, a confirmat pierderea orizontului: „Mi-am pierdut viitorul, am pierdut totul.”

Copiii kamikaze, instrumente în mâinile integriștilor

Nu doar Siria se confruntă cu această dramă revărsată asupra copiilor. Imagini obţinute dintr-o tabără al Qaeda, în apropiere de graniţa Pakistan-Afganistan, arată copii de nici cinci ani cum trag cu armele şi cum se pregătesc să devină kamikaze, informează Daily Mail (foto).

Majoritatea copiilor sunt orfani, părinţii lor fiind „martiri” ai organizaţiei teroriste, care şi-au pierdut viaţa în atacuri sinucigaşe. Copiii sunt pregătiţi să lupte alături de talibanii din Afganistan care vor să impună Legea sharia.

În anul 2012, un număr de 41 de copii cu vârste între 6 şi 11 ani au fost eliberaţi în timp ce talibanii se pregăteau să îi trimită în Pakistan unde urmau să fie antrenaţi să devină soldaţi sinucigași, au declarat autorităţile afgane.

Cei 41 de copii trebuiau supuşi unei „spălări de creier” destinată „pregătirii acestora pentru a comite atentate sinucigaşe asupra trupelor afgane şi internaţionale din Afganistan”, a precizat atunci purtătorul de cuvânt al Ministerului de Interne afgan.

Al-Qaida răpeşte copii chiar și din Somalia, pentru ca apoi să îi folosească în atacurile teroriste. În adevărate „şcoli de terorism”, copiii sunt legaţi cu lanţuri de paturi şi educaţi în spiritul islamismului radical, susţin autorităţile din Somalia, informează Daily Mail. Minorilor li se vorbeşte despre atacurile sincigaşe cu bombă şi li se promite că vor ajunge în Rai dacă vor deveni martiri.

Fundamentalismul religios, o ameninţare globală

Nu puţini sunt cei care se grăbesc să acuze islamul sub toate aspectele sale ca fiind religia care generează forme de manifestare în care cruzimea faţă de viaţa umană, în general, și faţă de copii, în special, nu are limite. Însă același lucru s-ar putea afirma și faţă de creștinism, care, în anumite perioade ale istoriei sale îndelungate, nu a pus un preţ mai mare pe viaţă. Cruciadele, Inchiziţia, războaiele religioase sunt doar câteva dintre manifestările unui creștinism deviant.

Papa Benedict al XVI-lea a recunoscut că religia creştină a folosit de nenumărate ori forţa pentru a se impune. Era chiar convins că fundamentalismul religios care apelează la violenţă în numele lui Dumnezeu reprezintă o „stare patologică periculoasă.”

Nu religia este problema, ci mutaţia pe care aceasta o suferă, trecând dincolo de linia de echilibru și de respect faţă de tot ceea ce înseamnă diversitate. La aceasta făcea referire recent și papa Francisc atunci când afirma că „structura mintală a fundamentaliștilor este violenţa în numele Domnului”.

Iar această deviere nu are culoare confesională. Poate fi întâlnită pretutindeni, formele de manifestare putând fi uneori diferite. Elementul comun este concepţia conform căreia Divinitatea solicită impunerea cu orice preţ a adevărurilor revelate. Această situaţie este posibilă fiindcă atât Biblia, cât și Coranul sunt citite decontextualizat și nu pentru a răspunde unor întrebări, ci pentru a confirma răspunsuri deja existente. În consecinţă, certitudinile fundamentaliștilor nu mai lasă spaţiu misterului și dilemelor.

De aici până la violenţă nu mai este decât un pas. Unul pe care integriștii musulmani îl fac fără ezitare. Folosind chiar și copiii în realizarea idealurilor lor absolute. Copii a căror viaţă contează cel mai puţin. Lupta pentru adevărurile proprii având rol fundamental. Cauza pentru care se luptă pretinde sacrificiu, orice formă de eroism fiind echivalentul unui martiraj.

S-a demonstrat de prea multe ori în istorie că atunci când e folosită ca instrument, religia devine o armă letală. Soluţia poate ar fi reîntoarcerea la adevăruri simple, dar nu simpliste, care să permită convieţuirea într-o lume tot mai diversă. Altfel, există riscul ca pe fondul acutizării crizelor globale să asistăm la o escaladare a conflictelor desfășurate în numele unei divinităţi conturate după așteptările umane.