Maniera în care Obama citează Sfânta Scriptură a fost analizată de profesorul Jeffrey Siker, informează Los Angeles Times. Profesorul Siker a prezentat o lucrare academică la conferinţa internaţională a Asociaţiei Biblice Catolice din America, în urma analizei asupra celor două cărţi ale președintelui american și a celor mai importante sale discursuri.

    Siker a găsit că președintele citează cel mai des Vechiul Testament, în special cartea Exodul, care surprinde ideea eliberării din sclavie. Însă, cele mai des întâlnite motive biblice care apar în textele lui Obama sunt „păzitorul fratelui meu" și „generaţia Iosua". Ideea de păzitor al fratelui meu apare des în problemele legate de sănătate publică, protecţia consumatorului, reforma în educaţie. În campania prezidenţială Obama a vorbit despre noua generaţie care trebuie să desăvârșească eforturile „generaţiei Moise", americanii în vârstă care au sacrificat pentru dezvoltarea naţiunii.

    Studiul lui Siker nu este unic. Expert în istoria modului în care Biblia a fost primită în diferite societăţi, el a studiat în ultimii 15 ani relaţionarea la Biblie a președinţilor americani, de la Jimmy Carter încoace. Până în 1960 religia nu a jucat un rol major în politica americană. Începând cu Kennedy, care a reasigurat separarea bisericii de state, s-au văzut influenţe ale religiei în politică și manifestări explicite cu privire la convingerile religioase ale politicienilor sau referinţe biblice în discursurile oficiale.

    Carter a vorbit primul despre convingerile sale religioase. Reagan a folosit Scriptura declarând că Biblia e „de partea noastră", în special în războiul cu forţele răului. Bush jr. a considerat președinţia lui ca o chemare din partea lui Dumnezeu pentru a răspândi democraţia în lume. Obama face notă discordantă, folosind Scriptura ca „literatură de înţelepciune", care se aplică problemelor contemporane. Obama accentuează mai mult cele 10 porunci și dragostea decât condamnarea relaţiilor homosexuale. „Obama încearcă să găsească calea de mijloc astfel încât să se creeze un dialog între evanghelici și liberali. El caută constant centrul, locul unde oamenii să poată cădea de acord", concluzionează Siker.