Un sigiliu de lut datând din secolul al VIII-lea Î. Hr., despre care se crede că ar purta numele profetului biblic Isaia, a fost descoperit în urma unei excavări în zona Ofel (Ierusalim). Anunţul a fost făcut de arheologul Eilat Mazar, în publicaţia Biblical Archaelogy Review.

Sigiliul imprimat pe o bulă sigilară a fost descoperit într-un sit arheologic situat în apropiere de Muntele Templului. Arheologii care lucrează la acest sit au scos la iveală sute de artefacte de mici dimensiuni, înlăturând cu apă straturile de pământ așezate de-a lungul secolelor peste locul care se crede că s-a conservat neperturbat din Epoca Fierului. Experţii arheologi sunt de părere că situl se află în exteriorul a ceea ce a fost, în Antichitate, o brutărie regală. Este același loc în care, în anul 2015, coordonatoarea lucrărilor de excavare, dr. Eliat Mazar, profesor de arheologie la Universitatea Ebraică din Ierusalim, a descoperit primul însemn aparţinând unui rege israelit sau iudeu găsit vreodată în timpul unor săpături știinţifice: sigiliul împăratului Ezechia. Despre bula descoperită acum însă, dr. Mazar spune că „este cea mai captivantă dintre toate bulele descoperite pe lângă cea a regelui Ezechia”.

Potrivit definiţiei date de arheologi, sigiliul este amprenta rămasă pe un material în urma aplicării unei matrice sigilare. În limbajul curent însă, termenul de sigiliu este folosit pentru a desemna și amprenta sigilară, și matricea, ceea ce poate produce confuzii. Ceea ce arheologii au descoperit la Ofel este, de fapt, o bulă sigilară, adică este o bucată de lut amprentată cu datele de identificare ale expeditorului. Cele mai vechi bule sigilare descoperite până acum au formă sferică și erau folosite pentru a încapsula diverse jetoane cu informaţii despre cuprinsul documentului la care erau atașate. Jetoanele, care nu puteau fi citite decât dacă bula era spartă, garantau că integritatea documentului confidenţial nu fusese afectată.

Bula despre care arheologii cred că a aparţinut profetului biblic Isaia are o lăţime de 1,3 centimetri și ar avea în jur de 2.700 de ani. Aceasta poartă inscripţionat numele Yesha’yah (numele ebraic al lui Isaia) în scrierea evreiască antică, urmat de literele NVY – care sunt primele trei litere ale cuvântului „profet” (navi, spelioni monah-beit-yod-alef). Bucata de lut este însă incompletă, iar lipsa literei alef din încheierea cuvântului nvy lasă încă loc și posibilităţii ca sigiliul să fi aparţinut unui alt Isaia, poate un scrib sau un producător de sandale, a explicat dr. Mazar.

Pe de altă parte însă, perioada în care a trăit Isaia coincide cu perioada domniei regelui Ezechia, cel de-al 12-lea rege al Regatului lui Iuda, care a domnit din jurul anului 727 î.Hr. până în jurul anului 698 î.Hr. Mazar subliniază că găsirea bulei profetului exact în apropierea celei a împăratului „nu trebuie să vină ca o surpriză”, dată fiind relaţia lor simbiotică, așa cum este descrisă în Biblie.

Regatul lui Iuda a fost vasal Asiriei încă de pe vremea lui Ahaz, tatăl lui Ezechia (2 Regi 16:7-18). Atunci când împăratul asirian Sanherib a urcat pe tron, regele Ezechia a decis să nu mai plătească tribut Asiriei. Potrivit relatării biblice, constatând iminenţa unui atac din partea asirienilor, Ezechia a poruncit să fie construit un tunel care să devieze cursul râului Ghihon și să le asigure astfel locuitorilor orașului Ierusalim apă chiar și sub asediul asirian. Revoluţia nu a avut însă rezultatele așteptate, fiindcă asirienii au contraatacat și au asediat Ierusalimul în 701 î.Hr. Acesta este momentul în care Biblia relatează despre întâlnirea regelui Ezechia cu profetul Isaia. „În acele zile, Ezechia era bolnav pe moarte. Și prorocul Isaia, fiul lui Amoz, a venit la el și i-a zis: Așa vorbește Domnul: așază-ţi casa în ordine; căci vei muri și nu vei trăi” (Isaia 38:1). Relatarea biblică continuă cu regele rugându-se pentru ajutor și primind răspuns prin profet: „Atunci Cuvântul Domnului a vorbit lui Isaia astfel: Du-te și spune lui Ezechia: Așa vorbește Domnul Dumnezeul tatălui tău David: Am auzit rugăciune ta și am văzut lacrimile tale. Iată că voi mai adăuga încă 15 ani la zilele vieţii tale. Te voi izbăvi pe tine și pe cetatea aceasta din mâna împăratului Asiriei; voi ocroti cetatea aceasta” (Isaia 38:4-6).

Dacă autenticitatea sigiliului lui Isaia se confirmă, aceasta va constitui o dovadă în plus – pe lângă sigiliul lui Ezechia – că vechiul Ierusalim a fost capitala iudaică. Această teză este aprins disputată. Muntele Templului, în apropierea căruia au fost făcute descoperirile, este revendicat pe criterii istorice deopotrivă de evrei și de musulmani. Primii îl consideră cel mai sfânt loc din Ierusalim, în timp ce cei din urmă îl consideră al treilea cel mai sfânt loc al islamului.

În luna ianuarie a acestui an, o echipă de arheologi a pornit în elucidarea știinţifică a acestei dispute, propunându-și ca, pe parcursul următorilor patru ani, să stabilească prin metoda datării cu radiocarbon vârsta artefactelor descoperite în Ierusalim.

Descoperirile arheologice contribuie în mod constant la reconstituirea portretului personajelor biblice, la o mai bună înţelegere a contextului cultural în care au trăit și a evenimentelor prin care au trecut.

O clădire asemănătoare unui palat, datând din epoca regelui Solomon, de acum 3.000 de ani, a fost descoperită în orașul regal Gezer, în 2017. Nu există dovezi despre regii israeliţi care ar fi locuit acolo. Clădirea monumentală datează din secolul X î.Hr., epocă asociată cu regele Solomon, care a fost renumit pentru strategiile de dezvoltare economică și pentru stabilitatea naţiunii israelite. Echipa arheologică americană care a făcut descoperirea a găsit de asemenea un strat de ceramică filistină, care confirma credinţa biblică despre faptul că ei trăiau în oraș până când au fost învinși de regele David.

Există și descoperiri arheologice asociate cu evenimente relatate în Noul Testament, cum ar fi situl Scăldătorii Siloam. Acesta a fost descoperit în 2005 și a fost rapid identificat cu bazinul menţionat de evanghelistul Ioan ca loc al unei minuni înfăptuite de Iisus Hristos. Scăldătoarea Bethesda, cadrul unei alte minuni, a fost excavată la sfârșitul secolului al XIX-lea, dar a fost nevoie de mai mult de 100 de ani pentru ca arheologii să o identifice cu exactitate și să îi confirme autenticitatea.