Academia Americană de Pediatrie și-a actualizat recomandările privind evaluarea psihologică a adolescenţilor, pentru a putea depista din timp depresia. În prezent, 2 din 3 adolescenţi cu depresie nu primesc îngrijirea de care au nevoie pentru că nu sunt diagnosticaţi.

Academia Americană de Pediatrie (AAP) le recomandă părinţilor să se asigure că, începând de la 12 ani, copiii lor beneficiază de testări psihologice anuale, care să depisteze cât mai din timp instalarea unei eventuale depresii. Recomandarea are la bază constatarea faptului că mai puţin de 50% dintre adolescenţii cu depresie sunt diagnosticaţi înainte de a ajunge la maturitate, iar 2 din 3 adolescenţi care se confruntă cu depresia nu primesc îngrijiri medicale de specialitate, care i-ar putea ajuta.

„Este o problemă uriașă”, a declarat dr. Rachel Zuckerbrot, medic psihiatru specializat în psihiatria copilului și a adolescentului, profesor asociat la Universitatea Columbia și coautor al ghidului AAP. Zuckerbrot a explicat că ceea ce urmăresc pediatrii, prin recomandarea AAP, este ca „toţi adolescenţii, de la 12 ani în sus, să beneficieze de screening (…) cel puţin o dată pe an”. Acest consult de specialitate ar putea fi integrat, spune medicul, în controalele medicale de rutină pe care le are de făcut un copil, cum ar fi controlul care verifică aptitudinea pentru practica sportivă.

Screeningul ar putea fi făcut însă și online, spune medicul, amintind că „adolescenţii sunt mai deschiși atunci când nu îl privesc în ochi pe cel care adresează întrebările”. Internetul este așadar „o oportunitate pentru adolescenţi să răspundă la întrebări privitoare la ei înșiși într-un cadru privat”, susţine dr. Zuckerbrot. De altfel, majoritatea pediatrilor folosesc un chestionar care poate fi completat fie pe un dispozitiv electronic, fie pe hârtie. Chestionarele conţin o serie de întrebări variate din diferite domenii din activităţile zilnice, de exemplu: „În ultimele două săptămâni, cât de des aţi fost deranjat de oricare dintre următoarele probleme: senzaţia de depresie, deprimare sau lipsă de speranţă? Cât de des vi s-a întâmplat să nu aveţi plăcere sau interes să faceţi diverse activităţi?” Adolescenţii sunt de asemenea întrebaţi dacă adorm cu dificultate, dacă dorm prea mult sau prea puţin, dacă au probleme cu alimentaţia (mănâncă prea mult sau refuză să mănânce).

Coordonatorul Joseph F. Hagan Jr, medic pediatru cu sediul de lucru în Burlington, Vermont, subliniază că recomandările AAP vizează copiii care sunt crescuţi de părinţi competenţi, copiii fără probleme grave de sănătate și care se dezvoltă într-un ritm satisfăcător. Aceasta fiindcă, în cazul copiilor cu probleme de dezvoltare, probleme psihosociale sau probleme asociate bolilor cronice poate fi nevoie de mai multe vizite de consiliere și de tratament, altele decât vizitele de prevenire. În plus, o atenţie deosebită ar trebui acordată copiilor care trăiesc în medii de familie cu probleme, caz în care sunt necesare vizite suplimentare la medic.

Noile recomandări le solicită, de asemenea, familiilor în care se află adolescenţi deprimaţi să elaboreze un plan de siguranţă care să limiteze accesul tinerilor la instrumente cu potenţial letal. Suicidul este o cauză principală de deces pentru copiii cu vârste între 10 și 17 ani și „riscul de suicid la adolescenţi este puternic asociat cu disponibilitatea armelor de foc”, potrivit unui raport AAP.

Publicat online la jumătatea lunii februarie, în jurnalul Pediatrics, raportul AAP pe anul 2017 conţine modificări și revizuiri în 11 domenii de îngrijire a sănătăţii, menţionate în raportul Bright Futures Periodicity Schedule din 2016. Unele dintre modificări conţin indicaţii privitoare la modalităţile de îngrijire a copilului de la naștere până la 21 de ani, în concordanţă cu cele ale altor organizaţii naţionale de promovare a sănătăţii.

Raportul din 2017 vine cu modificări și indicaţii în afecţiuni precum depresia, comportamentul psihosocial, HIV, infecţiile cu transmitere sexuală, deficienţele de auz, analiza sângelui nou-născuţilor și concentraţia bilirubinei, dislipidemia (creşterea colesterolului plasmatic, a trigliceridelor sau ambele) sau o creştere a lipoproteinelor (particulele care transportă colesterolul în sânge, care contribuie la dezvoltarea aterosclerozei şi a bolilor de inimă) și sănătatea orală.

Potrivit Institutului Naţional de Sănătate Mintală din SUA, suicidul este a treia cauză principală de deces la copiii cu vârste între 10 și 14 ani. Printre factorii suicidului infantil se află în principal afecţiunile de natură medicală, boli mintale și depresii și, în special, istoricul unui diagnostic de tulburare a deficitului de atenţie (ADD) sau tulburare de hiperactivitate a deficitului de atenţie (ADHD), potrivit unui studiu realizat de Centrul de Prevenire și Cercetare a Suicidului la Nationwide Children’s Spital.

Nu sunt de neglijat însă nici tipuri de factori favorizanţi din sfera socială, și anume relaţiile tensionate cu membrii familiei și cu prietenii au un potenţial mult mai mare să fie declanșatori de suicid pentru tinerii aflaţi la începutul adolescenţei, în timp ce conflictele cu prietenii sau prietenele sunt mai frecvent asociate cu sinuciderea în rândul adolescenţilor mai mari. „Părinţii au cea mai semnificativă influenţă pe parcursul vieţii copilului, iar abilitatea părinţilor de a influenţa este mai puternică în copilărie decât în adolescenţă”, a remarcat dr. Jonathan B. Singer, profesor asociat la Școala de Asistenţă Socială a Universităţii Loyola și președintele secţiei de practică din Asociaţia Naţională a Copiilor, Adolescenţilor și Tinerilor Adulţi din domeniul Social, SUA.

Simptomele depresiei la copii variază și pot fi deseori confundate cu schimbările emoţionale și psihologice normale care apar în timpul creșterii. Studii medicale anterioare s-au axat pe depresia „mascată”, în cazul căreia starea de spirit depresivă a unui copil se manifestă printr-un comportament turbulent și furios. La adolescenţă, comportamentul ostil sau răutăcios poate fi, de asemenea, o mască pentru depresie, subliniză Zuckerbrot.

Simptomele depresiei nu se manifestă obligatoriu toate simultan. Fiecare copil poate manifesta diferite simptome în funcţie de momentul sau circumstanţele în care dezvoltă depresia. Deși unii copii pot continua să funcţioneze în mod rezonabil în mediul lor, la majoritatea copiilor cu depresie severă se remarcă o schimbare vizibilă în activităţile sociale, pierderea interesului pentru școală și performanţa academică slabă sau o schimbare în aspectul fizic. De asemenea, în eventualitatea tulburărilor psihice, copiii pot începe să utilizeze medicamente sau alcool, tendinţă mai crescută în cazul adolescenţilor mai mari de 12 ani.

Specialiștii sunt preocupaţi de ceea ce se întâmplă în școli și de importanţa îngrijirii sănătăţii mintale. Conștientizarea tot mai reală a necesităţii ca tinerii să aibă acces la programe privitoare la depășirea problemelor psihice a dus la lansarea diverselor campanii informaţionale. „Stigmatizarea depresiei este o provocare imensă, în mod special pentru adolescenţi, care de multe ori nu vin să ceară ajutor din cauza stigmatului”, subliniază dr. Doug Newton, psihiatru pentru copii la Kaiser Permanente, din Colorado, SUA. Asociaţia Kaiser Permanente are o campanie de reducere a stigmatizării numită „Găsiţi-vă cuvintele!”. „Nu este ușor să vorbim despre depresie, totuși problema este destul de comună. În timpul adolescenţei, există aproximativ 20% posibilitatea de a avea depresie sau anxietate, sugerează cercetările. Este foarte răspândită”, susţine Newton. Nimeni nu ar trebui să sufere în tăcere, speriat de stigmatizarea cauzată de bolile psihice. Scopul campaniei „Găsește-ţi cuvintele!” este de a-i face pe cei afectaţi să vorbească mult mai ușor despre depresie sau despre problemele de natură psihică cu care se confruntă.