„Rottweiler-ul lui Darwin”, cel mai mare intelectual al lumii?

117

„Dacă Dawkins este într-adevăr cel mai bun produs al nostru, durata de viaţă a minţii este într-o stare precară", a afirmat un jurnalist american, cu referinţă către cel etichetat de BBC drept „Rottweiler-ul lui Darwin". Ofensiva umanistului britanic nu este îndreptată doar împotriva existenţei lui Dumnezeu, ci mărește miza: religia trebuie sa dispară! În ciuda atitudinii sale anticreștine - sau poate tocmai de aceea - a fost declarat într-un sondaj ca fiind cel mai important gânditor al lumii. Care sunt implicaţiile unei asemenea ierarhii?

În urma unui sondaj online la care au votat peste 10.000 de persoane din peste 100 de ţări, primul pe lista celor mai mari intelectuali a fost Richard Dawkins, cunoscut pentru munca sa în biologie și polemica împotriva religiei, informează Prospect Magazine. „Dacă în biologie Dawkins este un om de știinţă elegant, lucid și chiar încântător, în domeniul religiei este neinformat din punct de vedere istoric, scandalos de partizan și obtuz din punct de vedere moral", a afirmat David Wolpe, autor și vorbitor public american, într-un articol pentru Huffington Post.

Richard Dawkins este un eminent etolog britanic, biolog evoluţionist și autor. Profesor la Oxford, Richard Dawkins s-a afirmat odată cu publicarea primei sale cărţi, Gena egoistă, care promova o concepţie despre evoluţie centrată pe genă și a introdus în vocabular termenul de memă, contribuind astfel la întemeierea domeniului memeticii.

Prestanţa publică a lui Dawkins nu s-a rezumat doar la afirmaţii de ordin știinţific. A intervenit în nenumărate dezbateri, generând polemici aprinse. Oricine poate scrie că „ideile și intenţiile lui Hitler nu au fost mai rele decât cele din Caligula este greșit informat în cel mai bun caz", a afirmat Wolpe, contestând autoritatea concluziilor profesorului ateu. De asemenea, conform jurnalistului american, Dawkins nu numai că dispreţuiește argumentele religioase, dar nici nu crede în integritatea și sinceritatea oamenilor de știinţă care nu sunt de acord cu el. Dawkins a sugerat că ar trebui să i se acorde premiul Templeton (un premiu pentru oamenii de știinţă care au contribuţii spirituale) unui savant care a renunţat la știinţă, deoarece „el ar putea fi primul câștigător cu adevărat sincer". Afirmaţia a fost făcută pentru a acuza lipsa de sinceritate a tuturor celorlalţi care nu au fost de acord cu Dawkins. Această incapacitate de a credita argumentele adversarului sau bunele sale intenţii nu este dovada unei distincţii intelectuale, consideră jurnalistul american.

Dawkins și-a exprimat opinia că religia nu constituie doar o formă de abuz asupra copilului, dar poate fi mai dăunătoare decât abuzul sexual real, afirmaţie susţinută pe site-ul The Richard Dawkins Fondation: „Pipăirea unui copil de către un preot este dezgustătoare, dar ar putea fi mai puţin dăunătoare pe termen lung decât distrugerea minţii copilului". Luând în considerare o asemenea supoziţie, Wolpe apreciază că reputatul biolog este mai aproape de delir decât de raţiune. „Un astfel de reducţionism anost nu s-ar fi realizat de cineva cu integritate intelectuală autentică. Ideea că această simplificare ar putea fi realizată de un lider mondial intelectual este o bătaie de joc – la fel ca și lista care îl consacră", conchide vorbitorul american.

O explicaţie viabilă pentru poziţionarea lui Dawkins în topul celor mai celebri intelectuali ar putea fi regăsită în afirmaţiile lui Mario Vargas Llosa în legătură cu „societatea spectacolului": „Intelectualul interesează doar în măsura în care face jocul la modă şi se transformă în bufon", scrie laureatul premiului Nobel pentru literatură, într-un eseu în care denunţă importanţa excesivă care se acordă divertismentului şi distracţiei. A vrea să te distrezi este normal, însă a transforma distracţia în valoare supremă are o serie de consecinţe precum „banalizarea culturii, generalizarea frivolităţii, iar în ceea ce priveşte informarea, proliferează jurnalismul iresponsabil al bârfei şi scandalului", scrie Vargas Llosa, citat de România liberă. Dincolo de contestarea obiectivităţii cu care a fost derulat sondajul de opinie sau a relevanţei acestuia, rămâne un fapt evident că trăim într-o societate în care „bufonii" câștigă notorietate contestând status-quo-ul. Poziţia în care Dawkins se simte cel mai confortabil este în cadrul dezbaterilor polemice care îi permit să facă afirmaţii radicale. Să fie aceasta dovada supremă de inteligenţă?