Faţa martirajului modern

66

Copii, însoţiţi de bărbaţi şi femei de toate vârstele, cu lacrimi în ochi şi flori în mâini, au adus un omagiu săptămâna trecută, în Piaţa Independenţei din Kiev, zecilor de persoane care şi-au pierdut viaţa în cele trei luni de proteste din capitala ucraineană. Luptătorii pentru democraţie i-au numit eroi. Liderul Bisericii Catolice din Ucraina i-a numit martiri. Ba mai mult, acesta din urmă i-a îndemnat pe credincioşi să fie gata să-şi dea viaţa. Ce lecţie poate preda Ucraina despre martirajul modern?

„Nu avem dreptul să uităm. Am venit aici ca să le arătăm copiilor cum arată preţul scump plătit pentru libertate: clădiri incendiate, sânge pe străzi, vieţi curmate", a declarat Valentina, mamă a doi copii pentru site-ul Channel News Asia.

Aşa arată Ucraina la finalul unui conflict militar în care a fost târâtă rapid şi fără drept de apel. Ucraina în care războiul nu a început (încă), dar o Ucraina pe care catolicii sunt chemaţi să o onoreze cu sângele lor. Este chemarea arhiepiscopului de Ucraina, Sviatoslav Shevchuk, la începutul postului Paştelui către toţi catolicii ucraineni de a-şi „sacrifica viaţa pentru a proteja libertatea ţării de atacurile ruse".

Opinia a fost împărtăşită şi de liderii Bisericii Greco-Catolice din Ucraina, care consideră că protestatarii ucişi de forţele de ordine sunt „martiri care au renunţat la tot ce aveau pentru ca noi să trăim mai bine", se arată în raportul Serviciului de Informaţii Religioase din Ucraina.

Îndemnul nu este tocmai un mesaj spiritual, ci unul mai degrabă politic, în special într-o ţară în care 62,5% dintre locuitori nu sunt religioşi sau afiliaţi religios. În plus, datele celui mai recent recensământ, cel din 2006, arătau un număr de numai 5,9% creştini catolici şi 26,8% fiind ortodocşi. Astăzi, există 8% catolici, adică un număr aproximativ de patru milioane, făcând din Biserica Ucraineană Catolică cea mai mare dintre bisericile din Orient care este în comuniune cu Roma.

Aceasta o face preţuită la Vatican de mai multe secole. Spre exemplu, în 1643, când a avut loc beatificarea unui martir de origine ucraineană, Papa Urban al VIII-lea declarase: „Ucrainenii mei, îmi doresc ca voi să convertiţi Orientul."

Martirajul în Biserica Catolică şi în lume

Desigur, Vaticanul pune un preţ mare şi pe martiraj. Urme ale martirilor pot fi găsite peste tot în Roma, iar oase de creştini decapitaţi sau aruncaţi la lei din cauza credinţei lor pot fi găsite oriunde în Italia sau în teritoriile fostului Imperiu Roman.

Şi nici ucrainenii nu au scăpat de prigonire în perioada ultimele zeci de ani, în care cei religioşi au fost foarte prigoniţi de comuniştii ruşi. Este aceeaşi istorie pe care au trăit-o toate ţările blocului sovietic, dar este, în ansamblu, istoria oricărei ţări în care creştinismul este religie minoritară.

Deşi secolul al XX-lea a fost marcat de un mai mare interes pentru drepturile omului, cele două războiale mondiale şi numeroasele conflicte regionale sau locale au condus la uciderea unui număr foarte mare de creştini. În secolul trecut au murit mai mulţi martiri decât în toate secolele anterioare la un loc, făcând din secolul al XX-lea una dintre cele mai negre perioade pentru martiri. Aproximativ 45,5 milioane din totalul de 70 de milioane au decedat în urma persecuţilor implementate între 1901 şi 2000, potrivit unui studiu realizat de doi demografi de top, David B. Barrett şi Todd M. Johnson. Libertatea religioasă este una dintre cele mai mari subiecte de persecuţie în lume, 80% dintre cei care au de suferit fiind cei aparţinând religiei creştine. Cele mai multe decese s-au înregistrat în India, Vietnam, Irak, Columbia, Pakistan, Nigeria, Mexic, Egipt, Arabia Saudită, Coreea de Nord, Sri Lanka, China şi Indonezia.

În prezent, din cei peste două miliarde de creştini în 87 de ţări creştinii sunt minoritari şi suferă persecuţii. Două sute de milioane de creştini nu se bucură de libertate religioasă, nu se pot ruga în orice loc public şi uneori plătesc cu viaţa pentru lucruri pe care creştinii din Occident le au permanent. În timp ce creştinii din Occident sunt apatici şi au o credinţă mediocră, creştinismul rămâne o problemă fatală în restul lumii.