În căutarea lui Iisus astăzi

193

Sunt un mag al secolului al XXI-lea și mi-a venit vremea să Îl găsesc pe Isus. Mi-am început cercetarea pe Google, dar motorul de căutare e confuz la un subiect atât de complex. Din catastifele electronice răsar mulţime de Iisuși, cu tot felul de vestimentaţii confesionale și accente filosofice. Cei mai mulţi pot fi comandaţi online în format audio sau video. Iar pentru plata cu credit cardul, se oferă bonus o vindecare, două sau ceva lecţii de yoga.

Diverși Iisuși, urmaţi corespunzător de ucenicii lor, oferă religii croite după tendinţe, flexibile și comode, după pretenţiile clienţilor. E lumea plină de Iisuși la plic, instanţi, cu tot felul de arome: pace, iertare sau Rai.

Eu nu asta caut. Mi s-a atras atenţia că fac mofturi, că idealizez, că lumea a evoluat și că aș face bine să mă mulţumesc cu ce se găsește pe piaţă. Dar nu-mi dau girul de mag pe un kitch cu aură de plastic. Eu caut un Iisus 100%, fără relativisme.

În zilele când iau metroul, observ cu interes un tânăr subţirel, împărţind mâncare celor zdrenţăroși la portofel. „Frumos când cineva mai are timp și resurse  pentru semenul său” – mi-am zis. Eu n-am timp, nici chiar în preajma Crăciunului. Sunt mag în misiune. Dar după luni de zile de când Îl caut pe Iisus, întrebarea îmi stăruie obositor în minte: „Eu cui am să mă închin până la urmă?”

A sunat telefonul, sfârșindu-mi agonia semnelor de întrebare. Ioana m-a întrebat dacă pot să îi dau o mână de ajutor în vizita la azilul de bătrâni. Cei mai mulţi dintre cei de acolo nu au pe nimeni de suflet și se bucură când trece cineva pe la ei să le aline singurătatea. Am dat răspunsul fără nicio ezitare: „Nu, sunt prea prinsă acum cu propriile căutări…”

Întoarsă la lectura instrucţiunilor de căutare a lui Iisus, am dat peste un paragraf nebăgat în seamă de carioca mea: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aşa unora dintre cei mai neînsemnaţi dintre aceşti fraţi ai Mei, Mie Mi-aţi făcut!” Mi-au venit în minte imaginile din staţia de metrou, oameni murdari, needucaţi, deprinși într-ale înjurăturilor mai ales, și apoi, bătrânii Ioanei, cei mai mulţi senili, bolnavi, abia târându-și o zi după alta. „Și ei, și copiii orfani, și bolnavii muribunzi de pe paturile spitalelor, toţi sunt dintre fraţii Tăi, Iisuse? Atât de mulţi ei, așa de puţini noi… dar ei sunt familia Ta. Găsindu-i pe ei, eu Te pot găsi pe Tine.”

Mi-am luat aurul, tămâia și smirna, le-am împachetat în buzunarul de la piept și m-am grăbit spre staţia de metrou…