James Merritt: Ce îşi doreşte Dumnezeu să ştie un tată?

253

Într-un interviu, James Merritt, pastor şi scriitor, spune ceea ce crede vizavi de ce îşi doreşte Dumnezeu să ştie un tată, mai ales într-o lume modernă, invadată de secularism.

James Merritt este pastor al bisericii Cross Pointe în Duluth, GA şi moderatorul emisiunii Touching Lives, difuzată în SUA şi în alte 122 de ţări. A fost preşedintele celei mai mari denominaţiuni protestante din SUA între 2000 şi 2002 şi i s-au luat nenumărate interviuri pentru Time, ABC World Newx, Fox News şi New York Times. De asemenea, a scris recent o carte What God Wants Every Dad to Know. În acest interviu vorbeşte despre provocările moderne în educarea unui copil şi despre greşelile pe care un tată le poate face pe drumul acesta, notează jonathanmerritt.religionnews.com.

Se spune că într-o ocazie, Margaret Thatcher, a declarat că tot ceea ce este îi datorează în mod special tatălui ei. La fel ca ea, Jonathan Merrit, autorul interviului, spune că cele mai de preţ daruri le are de la tatăl său, James Merritt. El a fost cel care i l-a făcut cunoscut pe Iisus, lucru care i-a marcat întreaga viaţă; el a fost cel care a crezut în el şi care l-a învăţat ca în momentele grele ale vieţii să se prindă cu credinţă de dragostea Tatălui.

 James Merritt foloseşte cartea biblică a Proverbelor ca punct de plecare. Acest lucru se datorează faptului că după ce a avut primul copil, a început să citească materiale şi cărţi în domeniu pentru a se pregăti pentru viaţa de părinte, însă şi-a dat seama că nu îi foloseau prea mult. Apoi, citind din Proverbe a sesizat cât de des era folosită expresia „fiul meu", dându-şi seama că de fapt era scrisoarea unui tată către fiul său pentru a-i arăta cum să trăiască o viaţă înţeleaptă. Atunci a înţeles că această carte conţine ceea ce vrea Dumnezeu să ştie un tată.

Analizându-şi rolul de tată din trecut, Merritt crede că ar fi trebuit să aibă mai multă răbdare şi calm, să fie mai puţin dur şi mai puţin exigent, că ar fi trebuit să petreacă mai mult timp cu copiii săi, separat cu fiecare, pentru a putea pătrunde în mintea şi în inima lor, pentru a-i cunoaşte mai bine. Şi nu în ultimul rând, ar fi petrecut mai puţin timp în călătorii, ar fi vorbit mai puţin şi ar fi petrecut mai mult timp acasă.

Fiind întrebat ce provocări au taţii de astăzi pe care nu le-au avut cei de pe vremea lui şi ce sfaturi le-ar da acestora, Merrit a spus că este foarte important ca părinţii să nu se lase învinşi de influenţa pe care o poate avea internetul şi social media asupra copiilor. Cel mai bine este ca părinţii să fie la curent cu tehnologia în aşa fel încât să nu scape situaţia de sub control şi să poată gestiona corect timpul şi energia copiilor.

Spre finalul interviului, Merritt menţionează şapte lucruri înţelepte pe care Dumenezeu vrea ca un tată să le ştie:

– Nu contează cât de mult s-ar fi străduit să facă totul bine, la final tot va avea senzaţia că a greşit în vreun fel; niciodată nu i se va părea că a petrecut suficient timp cu copiii săi sau că a făcut sau le-a dat suficient. Însă se pot ruga lui Dumnezeu, ca de atunci încolo să fie nişte taţi după voia Lui.

– Este foarte importantă stabilirea ordinii priorităţilor în ceea ce priveşte timpul, pentru a putea petrece timp atât împreună, cât şi individual cu copiii.

– Este foarte important să fie constanţi în ceea ce priveşte credinţa, ceea ce înseamnă că trebuie să fie aceeaşi persoană şi sâmbăta, dar şi lunea. Felul în care Îl văd pe Iisus în tatăl lor, va modela imaginea pe care o vor avea despre El pentru tot restul vieţii.

– Taţii trebuie să le permită copiilor să aibă propriile idei, chiar dacă nu coincid cu ale lor. Atunci când le va veni vremea, vor ştii mai bine cum să lase copilul din ei să stea jos şi cum să permită adultului din ei să se ridice.

– Taţii trebuie să arate multă dragoste şi afecţiune pentru mamele lor; copiii trebuie să vadă o relaţie soţ – soţie după modelul creştin.

– Niciodată nu trebuie să le fie frică să zică „Îmi pare rău, iartă-mă" când este cazul; acest lucru îi va face pe taţi mai mari în ochii copiilor, nicidecum mai mici, dărâmând tot felul de bariere şi construind punţi în relaţia lor.

– Şi nu în ultimul rând, copiii trebuie îndreptaţi către Dumnezeu şi închinaţi Lui, pentru că, de fapt, ei sunt ai Lui.