Neale Walsch: Biblia nu este un „bufet” din care să ne servim după plac

950

Scriitorul american Neale Donald Walsch, cunoscut pentru seria de cărţi „Conversaţii cu Dumnezeu", constată că astăzi există o predispoziţie de citire a Bibliei în mod selectiv. Această abordare este circumscrisă lipsei de onestitate, argumentează într-un editorial publicat în Huffington Post.

„Nu sunt deranjat atunci când oamenii utilizează Biblia ca sursă și autoritate în probleme care ţin de decizii spirituale, însă am o problemă cu oamenii care folosesc Biblia în 'stil bufet', alegând numai acele versete care se potrivesc scopului lor sau opiniei personale", scrie Walsh în editorial.

El introduce sintagma de citire a Biblie în „stil bufet", adică în mod selectiv, în replică la afirmaţia pastorului Tim Reed (pastor la First Baptist Church of Gravel Ridge din Jacksonville, Arkansas) care consideră că biserica lui ar fi nevoită să rezilieze contractul de sponsorizare pentru Boy Scouts of America. Decizia acestei retrageri vine ca urmare a ridicării interdicţiei tinerilor cu tendinţe homosexuale de a fi acceptaţi în organizaţie. Reed a spus pe un post TV de știri că decizia retragerii finanţării „nu este o dovadă de ură", ci implică o „atitudine morală", pe care biserica trebuie să o adopte.

Pastorul creștin a afirmat în cadrul emisiunii televizate că Biblia „spune în mod explicit că homosexualitatea este o alegere, un păcat". Fără să-și exprime susţinerea faţă de homosexualitate, Walsh a declarat că se simte deranjat de modul în care se utilizează textele biblice pentru a argumenta anumite poziţii. În replică, el îi solicită lui Reed să ia atunci în calcul și alte texte biblice care afirmă că în caz de adulter sau neascultare de părinţi persoanele în cauză să fie ucise cu pietre. Și atunci, se întreabă el, de ce nu se practică și astăzi aceste cerinţe ale Bibliei?

Într-o notă ironică, Walsh îl întreabă pe Reed: „dacă vom fi credincioși ai 'Bibliei-bufet', mai degrabă decât credincioși ai interpretării literare, atunci aţi putea să ne spuneţi care versete din Biblie ne sfătuiţi să le ignorăm, și care ar trebui să fie aplicate la literă? Noi nu am vrea să fim numiţi ipocriţi pentru citarea unor versete din Cuvântul lui Dumnezeu, atunci când susţine prejudecăţile noastre personale și ignorarea altora atunci când ne dezavantajează", a conchis scriitorul american.

În ciuda tonului său, care ar putea sugera o oarecare atitudine partizană pro-gay, declaraţia lui Walsh ridică o problemă reală: cum ar trebui să fie citită și interpretată Biblia?

Când reformatorul Martin Luther a afirmat principiul „Sola Scriptura" – Scriptura se interpretează pe sine, neavând nevoie de o instanţă explicativă exterioară, respectiv de tradiţia Bisericii, fiindcă „cuvântul lui Dumnezeu e deasupra Bisericii" – Biserica Romano-Catolică a răspuns proclamând că doar magisteriul poate interpreta Biblia. Această reacţie are ecouri şi în prezent. În urma unui sondaj comandat în SUA chiar de către Biserica Catolică, a reieşit că mulţi deţin o Biblie, fără să o şi citească.

În alte biserici creştine, nu autoritatea instituţiei este cea care îi opreşte pe oameni să interpreteze Biblia, ci propria doctrină. Multe biserici creştine conservatoare susţin teoria inspiraţiei verbale, potrivit căreia, în manuscrisele originale, Dumnezeu a inspirat fiecare cuvânt. Prin urmare, conform acestei viziuni, cuvintele Scripturii sunt chiar cuvintele lui Dumnezeu. Profeţii devin astfel niște secretari, niște dactilografi, un fel de mașini de scris umane. Totul e mecanic, Scripturile luând naștere printr-o simplă dictare. Profeţii nu sunt altceva decât doar niște simple instrumente de scris în mâna lui Dumnezeu, explică profesorul de teologie Millard Erickson, în cartea Teologie creștină.

Sesizând dificultăţile interpretării literare a Bibliei, Calvin Rock, fost președinte la Oakwood College susţine că „cuvântul profeţilor… oferă întotdeauna principii absolute, dar nu oferă o practică absolută. Mesajele lor sosesc la noi ca 'axiome', nu ca reguli 'trans-generaţionale' fixate și impuse odată pentru totdeauna." Având în vedere această poziţie, provocarea bisericii nu este o dublare a acţiunilor lui Iisus sau a apostolilor, ci o dezvoltare a principiilor pe care acţiunile le-au transmis. „Întrebarea pentru noi astăzi nu este ceea ce au făcut ei atunci, ci ceea ce ar face ei în lumea noastră cu ideile și oportunităţile actuale? Cu alte cuvinte, Biserica nu este chemată să imite ceea ce au făcut ei, ci să aplicăm principiile de adevăr și dreptate cu curaj în lumea noastră așa cum au făcut-o ei în a lor", spune Rock. Poate că aceasta ar fi modalitatea cea mai eficientă pentru a evita atât citirea Scripturii într-o manieră selectivă, în „stil bufet", cât și într-o parcurgere a acesteia printr-o abordare literară care poate conduce la decizii și erori fundamentale.