Cum descoperim intenţia autorului biblic și cât de importantă este ea în interpretarea Bibliei?
Una dintre cele mai mari provocări pentru cititorul Scripturii este aceea de a descoperi care a fost intenţia autorului în momentul în care a transmis un mesaj din partea lui Dumnezeu. Eșecul neidentificării intenţiei autorului este echivalent, din punct de vedere spiritual și teologic, cu riscul adoptării unor concluzii care nu reprezintă mesajul lui Dumnezeu. Drumul pe care un cititor trebuie să-l parcurgă pentru descoperirea intenţiei autorului nu poate fi parcurs haotic, fiind necesari anumiţi pași concreţi și foarte exacţi.
Analiza contextuală
Primul pas pe drumul acesta este analiza contextuală. Acest pas presupune parcurgerea câtorva etape importante.
Contextul literar imediat
După cum niciun cuvânt nu are semnificaţie singur, ci doar în relaţie cu alte cuvinte, tot așa niciun verset nu are semnificaţie în afara relaţiei cu alte versete din contextul literar apropiat. Una dintre cele mai frecvente greșeli pe care le face un cititor este extrapolarea versetului sau scoaterea lui din context. Extrapolarea reprezintă o piedică serioasă în calea descoperirii intenţiei pe care scriitorul a avut-o în momentul scrierii.
De exemplu, în 1 Tesaloniceni 5:21, apostolul Pavel scrie: „Ci cercetaţi toate lucrurile și luaţi ce este bun” (subl. ad.). La ce se referă apostolul prin expresia „toate lucrurile”? Este corect din punct de vedere biblic să cercetăm absolut toate lucrurile, indiferent de natura lor, bună sau rea? Contextul literar apropiat ne ajută foarte mult. Versetul anterior îndeamnă: „Nu dispreţuiţi prorociile”, sfat pe care Pavel îl oferă unei biserici care considera că oficiul profetic este închis și că orice manifestare profetică este periculoasă. În contextul acesta, formularea „cercetaţi toate”[1] capătă sens. Cu alte cuvinte, Pavel afirmă că trebuie să cercetăm toate prorociile și să păstrăm ce este bun.
Contextul literar mai larg
Contextul mai larg al versetului este, de asemenea, util. Luând același exemplu al pasajului din 1 Tesaloniceni, se poate observa caracterul escatologic al capitolelor 4 și 5. Lecturarea acestora împreună cu versetul amintit va fi de mare ajutor.
Contextul cărţii
Contextul cărţii sau al corpusului paulin ne poate ajuta să înţelegem mai bine teologia apostolului Pavel despre escatologie. Diferitele contexte ecleziale oferă o imagine mai amplă și mai clară a teologiei pauline.
Contextul canonic
Contextul canonic presupune încadrarea în teologia întregii Scripturi. Scriptura ne prezintă o imagine completă cu privire la escatologie. Cărţile Daniel, Apocalipsa, pasajele escatologice din Evanghelii și cele din epistolele sobornicești oferă o perspectivă mult mai amplă și completează escatologia paulină.
Analiza istorico-culturală
Analiza istorico-culturală este una dintre cele mai sensibile probleme în cercetarea teologică. Este Biblia o carte case-text (aplicarea se face doar la contextul temporal și geografic în care a scris autorul) sau code–text (aplicarea supratemporală a tuturor pasajelor din Scriptură, indiferent de timp, spaţiu sau destinatari)?
Contextul istorico-cultural al autorului
Sfaturile apostolului Pavel cu privire la liturgica din acea perioadă, cu privire la raportul dintre bărbat și femeie, precum și dintre stăpân și sclav sunt deseori aplicate fără să se ţină seama de contextul istoric și cultural. Astfel, în practica sa, biserica creștină a susţinut sclavia cu argumentul că „așa scrie în Biblie”. Lipsa discernământului poate duce la interpretări total nepotrivite intenţiei autorului.
Contextul ideologic filosofic și teologic
De asemenea este important să fie analizat contextul ideologic și teologic din vremea autorului. În timpurile noutestamentare existau filosofii precum epicurianismul, stoicismul, docetismul, gnosticismul etc. Acestea aveau ca fundament elemente din gândirea greacă, astfel încât constituiau o provocare pentru biserica nou formată. Prologul Evangheliei după Ioan reprezintă un răspuns la provocarea docetismului, care nega umanitatea lui Hristos. Prin afirmaţia „și Cuvântul s-a făcut trup” (Ioan 1:14), apostolul nu dorește doar să transmită ideea identificării lui Iisus cu noi, ci și să conteste perspectiva docetistă potrivit căreia Iisus s-a născut aparent, a trăit aparent și a murit aparent (1 Ioan 4:1-3).
Analiza teologică
Un ultim pas important în drumul descoperirii intenţiei autorului este analizarea modului în care a fost privit un anumit verset de-a lungul istoriei gândirii creștine. Chiar dacă interpreţii creștini nu pot lua locul Scripturii, perspectiva lor ne poate ajuta foarte mult în înţelegerea Scripturii.
Duhul Sfânt
Biblia este singura carte pe care o poţi citi asistat de autor. Iisus a promis că Duhul Sfânt ne va călăuzi în tot adevărul (Ioan 16:13). Este privilegiul fiecărui cititor să se roage pentru prezenţa Duhului Sfânt, pentru că autorul ultim al Scripturii El este.
