300 de lei: preţul corect pentru a cumpăra un sclav

913

Timp de trei decenii cele mai mari ţări ale lumii au devenit mai bogate şi mai puternice datorită comerţului cu sclavi. Peste 12 milioane de bărbaţi, femei şi copii au fost aduşi forţat din colonii în diferite state ale lumii. Astăzi, sclavia este ilegală în toate statele lumii, dar - paradoxal - este mai înfloritoare ca oricând.

Dar dincolo de eforturile guvernamentale mai mult sau mai puţin eficiente, dincolo de campaniile şi strategiile organizaţiilor non-profit, în ce constă responsabilitatea socială în această privinţă?

Portretul sclavului modern

Un raport realizat de Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii şi dat publicităţii marţi estimează că peste 27 de milioane de oameni din întreaga lume trăiesc în fiecare an într-o formă de sclavie modernă. Comparativ, în secolul al XIX-lea s-au înregistrat „doar" 12 milioane de sclavi.

Studiul prezent a fost realizat la nivelul a 185 de ţări, dintre care, din păcate, numai o minoritate, 33, se conformează cerinţelor existente la nivel internaţional privitoare la încetarea traficului de fiinţe umane. Printre cele 17 state cu cele mai slabe evaluări se află Algeria, Republica Democratică Congo, Libia, Coreea de Nord, Arabia Saudită şi Siria.

Sclavia modernă este definită de 3 factori. În primul rând, sclavia înseamnă controlul absolut al unei persoane faţă de alta, în condiţiile în care cea abuzată este incapabilă sub orice formă să iasă din starea în care se află. În al doilea rând, sclavia înseamnă violenţă faţă de victimă, cu scopul de menţine controlul absolut menţionat mai sus. În al treilea rând, sclavia înseamnă exploatare economică. Orice formă de sclavie aduce un beneficiu material „stăpânului", cu preţul libertăţii, sănătăţii şi integrităţii morale a sclavului.

De regulă, cei care ajung sclavi nu sunt doar cei care sunt răpiţi şi ţinuţi ascunşi. Tot mai frecvent, ţinta o reprezintă persoanele cele mai vulnerabile, categorii marginalizate de societate, cum ar fi persoanele cu handicap, femeile care încearcă să scape de violenţa domestică sau copiii lăsaţi în ţară de părinţi care lucrează în străinătate. Deşi majoritatea victimelor sunt femei, traficanţii nu fac deosebire – bărbaţii sunt obligaţi la munci grele, copiii sunt forţaţi să cerşească şi să fure, fetele şi băieţii deopotrivă sunt exploataţi sexual.

De ce mai există sclavie în secolul XXI?

Reprezentanţi ai ONU pun existenţa şi profitabilitatea pe care încă le are sclavia modernă pe seama a cinci factori: sărăcia, lipsa de oportunităţi (în principal un loc de muncă), inegalitatea dintre oameni (fie dintre cetăţenii diferitelor ţări, fie dintre categoriile sociale ale aceleiaşi ţări), excluderea socială şi discriminarea sexuală.

Totuşi, omul modern are o reprezentare învechită despre sclavie. Astăzi, puţini sunt cei care sunt în cătuşe şi lanţuri, ceea ce ne face să nu îi observăm pe sclavii care trăiesc printre noi. Mai grav este că preţul cu care poate fi cumpărat un sclav este de numai 90 de dolari, deşi în urmă cu 2 secole preţul era echivalentul actual al sumei de 40.000 de dolari.

Radiografia sclaviei din România

Romii, membrii celei mai mari minorităţi din România, ocupă locul I în topul categoriilor celor mai exploatate. Copiii romi sunt adeseori obligaţi să cerşească sau să muncească în condiţii grele, în schimbul unor sume foarte mici de bani. Mai extinsă decât cerşetoria este prostituţia. O treime dintre femeile care se prostituează în cel mai cunoscut cartier al lumii, Red Light District din Olanda, provin din România, Albania şi Bulgaria. Numai profitul în urma acestei activităţi aduce Olandei 660 milioane de euro anual. Dintre ţările est europene, Republica Moldova este ţara celor mai multe fete exploatate sexual în străinătate.

Ce se poate face?

La nivel instituţional, organizaţiile internaţionale au constatat că România oferă servicii de slabă calitate victimelor traficului de persoane, ceea ce face ca populaţia vulnerabilă să rişte să fie traficată din nou. Este descurajant de constatat că rareori cazurile de trafic de persoane ajung să fie condamnate (pedeapsa este între 4 şi 7 ani de închisoare), iar în ultimii ani numărul condamnărilor a scăzut.

Totuşi, de anul viitor, din fondurile UE vor fi finanţate activităţi de cercetare privind modul în care autorii infracţiunilor îşi schimbă metodele de recrutare, cu o atenţie deosebită acordată platformelor de comunicare socială şi anunţurilor pe internet. Este deosebit de important să analizăm şi aspectul cererii în domeniul traficului de persoane, întrucât nu există victime dacă nu există cumpărători.