Adevăraţii 12 ani de sclavie, într-o singură fotografie

851

Atunci când ne gândim la sclavie, ne vine automat în minte imaginea negrilor, care erau biciuiţi pe plantaţiile de bumbac din America, așa cum portretizează și filmul artistic „12 ani de sclavie". A apărut însă în presă o altă imagine, la fel de tulburătoare, care ne aduce în prezent și ne arată faţa urâtă, dar reală a sclavagismului modern.

În fotografie apare Erwiana Sulistyaningsih, o indoneziană de 23 de ani, care a servit drept menajeră în Hong Kong. Și-a părăsit angajatorul după 8 luni de tortură, care au lăsat-o cu faţa schimonosită și dinţii ciobiţi. Dar nu a putut pleca pe picioarele ei, care erau negre și cu răni deschise, ci a fost purtată pe braţe de către o cunoștinţă, care lucra și ea în menaj. La cinci zile după ce a revenit în ţară, este încă în spital, dar familia anunţă că se simte mai bine, scrie Time.

Cazul ei este doar cea mai recentă dovadă a abuzurilor pe care muncitorii domestici străini le suferă în Hong Kong. Din anii 1970 când femeile din Hong Kong au fost primite pe piaţa muncii, a început și căutarea ajutorului domestic din Filipine, Indonezia sau Thailanda. În prezent, ar exista în jur de 300.000 de angajaţi străini în Hong Kong, care duc o viaţă mai mult sau mai puţin plăcută, în casele unde slujesc. Conform BBC, legile pentru protejarea acestor persoane sunt mai bine puse la punct în Hong Kong decât în Orientul Mijlociu sau în alte ţări, precum Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Malaysia sau Singapore. Dar, odată ce dezastrul lovește, nici cei din Hong Kong nu mai sunt protejaţi. Un sondaj realizat în 2012 arată că 18% dintre aceștia au fost abuzaţi fizic.

Conform unui raport al Amnesty International, mii de muncitori domestici din Indonezia au fost duși să lucreze în Hong Kong de brokeri și agenţii concentrate pe profit. Fiecare pas pe care îl fac, din momentul în care documentele le sunt confiscate în Indonezia și chiar și când încep munca în Hong Kong, este controlat. „Agenţiile de recrutare le spun angajatorilor să nu își lase muncitorii să iasă din casă sau să vorbească cu alţi angajaţi indonezieni, în primele șapte luni, în care aceștia trebuie să își plătească taxele pentru recrutare", explică Norma Mucio, de la Amnesty International Asia-Pacific, citat de CNN.

Înconjuraţi de sclavie

Conform unui raport publicat în octombrie 2013 de către Fundaţia "Umblă Liber", din Australia, India este de departe ţara cu cel mai mare număr de oameni care lucrează în condiţii de sclavagism, aproape 14 milioane. Este un număr de patru ori mai mare decât ţara de pe locul 2, China, cu 2,9 milioane. Pakistan se află pe locul trei, cu 2,1 milioane, iar Mauritania și Haiti au cel mai mare procentaj de sclavi, raportat la populaţia generală, de 4% și respectiv 2%.

Dar dacă ne închipuim că sclavagismul în ziua de azi, se petrece doar în aceste regiuni, ori slab dezvoltate, ori aflate sub un regim politic opresiv, ne-am înșela. Sclavagismul modern are loc și mult mai aproape de casă, chiar dacă nu suntem conștienţi de asta. Doar anul trecut un astfel de exemplu a zguduit opinia publică, când trei femei din Londra au fost eliberate după 30 de sclavagism, în ceea ce poliţia britanică a numit „cel mai grav caz de sclavagism modern descoperit vreodată în Marea Britanie". Cea mai tânără dintre femei, o englezoaică de 30 de ani, se născuse în casa de unde au scăpat și nu avusese niciodată contact cu lumea exterioară, iar celelalte două femei, de 69 și 57 de ani, erau din Malaysia și respectiv Irlanda.

Centrul pentru Trafic Uman din Anglia a identificat doar în 2012 un număr de 2.255 potenţiale victime ale traficului uman, o creștere de 9% faţă de anul precedent. Dintre aceste victime cele mai multe proveneau din România, Polonia, Nigeria, Vietnam și Ungaria. Aproximativ 71% erau adulţi și 25% copii. Cele mai multe dintre victime au fost traficate pentru exploatare sexuală (35%), urmată de exploatarea prin muncă (23%), scrie The Guardian.

Ce facem cu sclavia pe care nu o vedem

În ziua de azi există mai multe tipuri de sclavie. Munca pe datorie este de departe cea mai întâlnită formă dintre ele, mai ales în Asia de Sud-Est. Oamenii sunt păcăliţi să se împrumute de o sumă de bani pe care apoi nu o mai pot plăti niciodată, din cauza penalizărilor și dobânzilor care se adaugă. În schimb, sunt ţinuţi să muncească pentru mâncare și un loc de dormit. Copiii care sunt obligaţi să muncească în acest regim sunt în număr de 5,5 milioane în toată lumea. Alte persoane sunt recrutate ilegal de către indivizi, companii sau chiar guverne și obligaţi să muncească sub ameninţarea cu moartea.

O altă formă de sclavie este căsătoria forţată a fetelor de la vârste foarte mici. Ele intră într-o viaţă de sclavie, victime ale abuzurilor domestice, din care nu au nicio șansă să iasă, decât chiar cu riscul vieţii.

Traficul de persoane dintr-o ţară în alta în scopul exploatării prin muncă sau servicii sexuale este o formă de sclavie din nou des întâlnită în ziua de azi. Dar poate cea mai întâlnită formă de sclavie este cea „decentă", în care oamenii consideră că anumite grupuri sociale pot fi folosite pentru muncă asiduă și recompensate cu salarii care îi menţine în sărăcia în care s-au născut.

Conform organizaţiei americane nonprofit Slavery Footprint, numărul sclavilor este atât de mare, încât fiecare persoană poate fi implicată indirect în susţinerea nebănuită a sclaviei. Siteul slaveryfootprint.org oferă posibilitatea de a calcula „amprenta de sclavi", adică numărul aproximativ de oameni care lucrează în condiţii inumane pentru a produce lucrurile pe care alţii le deţin. Ca simpli consumatori, neimplicaţi direct în această problemă, shoppingul responsabil este cel mai mic lucru pe care îl putem face pentru a reduce, măcar cu o persoană, amprenta de sclavi.