Apatrizii: cele 12 milioane de oameni care nu există

3679

Aproximativ 12 milioane de persoane din întreaga lume nu sunt recunoscute ca cetăţeni ai niciunei ţări, fiindu-le astfel negate drepturi fundamentale ale omului, avertizează Organizaţia Naţiunilor Unite, conform BBC. „Dacă mori ca apatrid, nu există nicio înregistrare a morţii tale, pentru că nu exiști", a afirmat Erika Feller, oficial ONU.

Guvernele ar trebui să facă mai mult pentru a ajuta cele 12 milioane de apatrizi, care formează „populaţiile ascunse" ale lumii, susţine Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi (UNHCR). Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) face apel către cât mai multe ţări să adere la una dintre cele două convenţii privind apatrizii. ONU subliniază că problema apatrizilor se înrăutăţește încontinuu, pe măsură ce acestora li se nasc copii. Problema este cel mai răspândită în Asia de Sud-Est, Asia Centrală, Europa de Est, Orientul Mijlociu și Africa.

„Acești oameni au o nevoie disperată de ajutor, întrucât trăiesc un coșmar al neglijării legale", afirmă Antonio Guterres, Înalt Comisar ONU pentru Refugiaţi. „Dincolo de suferinţa cauzată indivizilor înșiși, efectul marginalizării unor întregi grupuri de oameni de-a lungul generaţiilor creează stres în cadrul societăţilor în care trăiesc și reprezintă uneori o sursă de conflict", a adăugat el.

„Un apatrid este o persoană care, practic, nu există", a afirmat Erika Feller, Adjunct al Înaltului Comisar pentru Refugiaţi pe Probleme de Protectie, conform Agenţiei France Presse. Pentru că nu au nicio naţionalitate din punct de vedre legal, apatrizii se pot confrunta cu o suită de probleme, precum deţinerea unei proprietăţi, deschiderea unui cont bancar, mersul la școală, căsătorirea legală sau înregistrarea unui copil nou-născut. Unii chiar au parte de lungi perioade de detenţie, întrucât nu pot demonstra nici cine sunt, nici de unde sunt.

În plus, situaţia lor poate reprezenta și o sursă de probleme pentru statul în care se află. „Dacă nu-și pot asigura existenţa pentru că nu găsesc de lucru, vor căuta modalităţi ilegale de a se susţine financiar. (…) Ei devin astfel o problemă, întrucât intră în conflict cu legea și ordinea. E în interesul statelor să regularizeze situaţia", a afirmat Erika Feller.

Numai 66 de ţări au semnat Convenţia din 1954, care oferă apatrizilor un standard minim de tratament din punct de vedere legal, în timp ce 38 sunt parte a Convenţiei din 1961, care oferă de asemenea apatrizilor un cadrul legal favorabil.

„După 50 de ani, aceste convenţii au atras numai un mic număr de state", afirmă Guterres. „E rușinos că milioane de oameni trăiesc fără nicio naţionalitate – un drept uman fundamental." Totuși, în ultimele luni, Croaţia, Panama, Filipine și Turkmenistan au aderat la una sau la ambele convenţii internaţionale, conform Înaltului Comisariat pentru Refugiaţi.

Oamenii pot deveni apatrizi din variate motive, care includ negarea acordării cetăţeniei (cum a fost cazul kurzilor din timpul regimului lui Saddam Hussein din Irak), destrămarea unor state (precum Uniunea Sovietică sau Iugoslavia) sau crearea unor noi state după plecarea autorităţilor coloniale (fenomen existent în unele regiuni din Africa și Asia).

Între cele 12 milioane de apatrizi din lume se numără grupul Rohingya din Burma, anumite triburi din Thailanda, populaţia Bidoon din Statele din Golf, precum şi grupuri de romi din Europa.

(Foto: goldstar.com)