Cei 4 fantastici: Bărbaţi care și-au depășit limitele fizice

480

Ce înseamnă să fii un maratonist al apelor? Ce înseamnă să nu simţi oboseala? Ce înseamnă să cucerești adâncurile? Ce înseamnă să treci peste obstacole invizibile? Cei mai mulţi dintre noi nu știm aceste lucruri și nici nu ajungem vreodată să le experimentăm, decât stând la birou și citind poveștile altora de viaţă. Dar din orice poveste de viaţă putem găsi ceva care să îl facem parte din noi. Așadar, iată patru povești pentru o zi plină de inspiraţie.

Erik Weihenmayer este primul nevăzător care a cucerit Everestul. Martin Strel este singurul om din lume care a reuşit să parcurgă înot unele dintre cele mai mari şi impresionante fluvii ale planetei, chiar și Amazonul. Dean Karnazes este un alergător la „puterea infinit”, iar William Trubridge este regele free-diverilor din întreaga lume. Ce au toţi în comun și ce îi desparte de oamenii obișnuiţi? Capacitatea de a forţa organismul să își depășească limitele și de a cuceri imposibilul.

Erik Weihenmayer și-a pierdut vederea la vârsta de doar 13 ani. Evenimentul l-a făcut să-și urmărească neabătut ţintele și să scrie istorie. Până în prezent, Erik nu a escaladat doar Everestul, ci toţi cei șapte cei mai înalţi munţi de pe cele șapte continente. Dar nu s-a limitat doar la alpinism, întreceri, concursuri şi recorduri, devenind celebru şi datorită nenumăratelor sale acţiuni umanitare. Erik a ţinut lecţii şi conferinţe elevilor nevăzători din Tibet, și numeroasele sale discursuri motivaţionale din întreaga lume le-a dat multor persoane curajul şi motivarea de a persevera şi de a excela în cadrul unor societăţi care nu acordă oportunităţi nevăzătorilor. Cartea sa „Turning Everyday Struggles Into Everyday Greatness”, scrisă în colaborare cu dr. Paul Stolz, este considerată printre cele mai bune lucrări cu scop motivaţional scrise în ultimii ani, scrie Descoperă.ro.

Martin Strel, un sloven îndrăgostit de înot, este singurul om care a reușit să înoate de-a lungul tuturor fluviilor importante ale planetei. Niciun campion olimpic sau mondial nu s-a încumetat să înoate măcar de-a lungul cursului unui singur fluviu important al lumii, aşa cum a făcut-o Martin Strel, care pe data de 1 octombrie, anul trecut, a împlinit 59 de ani. În anul 2000, acelaşi Strel a intrat în paginile Guiness Book of Records pentru parcurgerea înot a Dunării, de la izvoare, în Delta noastră. Incredibila performanţă a durat 58 de zile. Cea mai mare provocare a fost Amazonul, un fluviu plin de specii periculoase, precum rechini taur, pești cadiru, pești piranha, șerpi anaconda etc. Dacă, la început, Strel cântărea 115 kilograme, la sfârșitul aventurii avea doar 94 kg, iar stomacul său era o adevărată colonie nedorită de amoebe şi viermi intestinali. Echipa lui a fost constant păzită de gărzi înarmate pentru a nu fi jefuiţi de bande înarmate, scrie Descoperă. Strel și-a dedicat faima promovării unui mesaj ecologist, pentru menţinerea apelor curate şi limitarea poluării.

Dean Karnazes este caracterizat ca un „supraom din California, capabil să alerge pe distanţe şi durate de timp incredibile, fără să simtă nicio urmă de oboseală, un miracol al geneticii”. Când era la școală, Dean nu mergea cu autobuzul împreună cu colegii săi, ci fugea spre școală. La doar 11 ani, a urcat alergând Marele Canion, precum şi Muntele Whitney, iar la 12 ani a mers cu bicicleta 64 kilometri. Timp de 15 ani, Dean a fost forţat să renunţe la ceea ce îi provoca cea mai mare fericire și să își ia o banală slujbă de birou. Când a revenit, parcă nimic nu s-a schimbat. Karnazes a lăsat fără replică milioane de privitori, după ce a alergat, fără pauză de odihnă, pe distanţa uluitoare de peste 217 kilometri, prin neîndurătoarea Vale a Morţii, în timp ce afară temperatura era de +49 grade Celsius. În 2006, Karnazes a alergat în fiecare zi un maraton, timp de 50 de zile consecutive. La sfârșit, cercetătorii care l-au monitorizat au constatat că își menţinuse greutatea, sfidând estimările specialiştilor legate de bioritmul şi metabolismul uman în cazuri extreme. Maratonistul donează o parte considerabilă din încasările sale organizaţiilor de caritate şi victimelor catastrofelor naturale.

Majoritatea oamenilor au o frică de adâncul necunoscut și întunecos al mărilor, dar nu și William Trubridge. Scufundările extreme, fără echipament special, se află la graniţa dintre sport extrem, curaj fără limite şi sfidare deseori prostească a morţii, și în niciun caz nu sunt pentru scufundători amatori. Scufundătorii de mare performanţă au o viaţă extrem de ordonată. Odihna, alimentaţia și pregătirea fizică, prin exerciţii fizice executate zilnic, sunt foarte importante. Organismul uman nu este făcut să reziste presiunii uriaşe a apei sau tuturor complicaţiilor care pot apărea oricând. De aceea, William Trubridge este considerat un adevărat fenomen nu doar de către cei din lumea sa, ci şi de către oamenii de ştiinţă. Trubridge a învăţat să înoate de la 18 luni și să se scufunde singur de la 8 ani. De atunci nu s-a mai oprit. Neozeelandezul deţine recordul mondial pentru scufundare liberă, fără echipament de susţinere, și este prima persoană care a coborât sub bariera de 121 metri, recordul absolut. Deoarece un puls scăzut şi o minte calmă sunt vitale pentru performanţă în free diving, Trubridge evită toţi stimulanţii, incluzând aici cafeaua, ceaiul și muzica agitată și nu consumă niciodată carne, scrie Descoperă.