VIDEO: Sfârșitul celor 10 ani de coșmar al fetelor ţinute ostatece într-o pivniţă

528

Era o după-amiază obișnuită de luni, pe o stradă din Cleveland, Ohio, când 10 ani de orori ascunse au ieșit la lumină. Charles Ramsey mânca un burger McDonalds, pe prispa casei sale, când a auzit de la numărul 2.207, de pe strada sa, Seymour Avenue, „o fată care ţipa nebunește". Panica și ţipetele l-au determinat pe Ramsey să spargă ușa, iar ea a năvălit afară, împreună cu o fetiţă. În cuvinte ce vor rămâne emblematice pentru istoria Cleveland, fata a spus: „Mă numesc Amanda Berry".

Era o după-amiază obișnuită de luni pe o stradă din Cleveland, Ohio, când 10 ani de orori ascunse au ieșit la lumină. Charles Ramsey mânca un burger McDonalds pe prispa casei sale, când a auzit de la numărul 2.207, de pe strada sa, Seymour Avenue, „o fată care ţipa nebunește". Panica și ţipetele l-au determinat pe Ramsey să spargă ușa, iar ea a năvălit afară, împreună cu o fetiţă. În cuvinte ce vor rămâne emblematice pentru istoria Cleveland, fata a spus: „Mă numesc Amanda Berry".

În doar câteva secunde, Berry și Ramsey au sunat la 911, de la un telefon de peste drum, iar femeia a spus operatorului: „Ajutaţi-mă, sunt Amanda Berry… Am fost răpită și lipsesc de 10 ani. Iar acum sunt aici! Sunt liberă!"

Ea a implorat Poliţia să vină cât se poate de repede, „înainte ca el să se întoarcă". Apoi a adăugat: „Sunt Amanda Berry. Am fost răpită. Am fost la știri în ultimii 10 ani".

La două zile după ce Amanda Berry, acum în vârstă de 27 de ani, Gina DeJesus, de 23 de ani și Michelle Knight, de 32 de ani au fost eliberate, zona din jurul casei care a fost închisoarea lor pentru ultimii 10 ani roieşte de poliţie și vecini aflaţi în stare de șoc, relatează The Guardian.

Toată lumea are întrebări, dar nimeni nu are încă răspunsuri. Cum au putut trăi aceste trei fete întemniţate, fără ca nimeni să observe, într-o zonă rezidenţială aflată la doar câteva minute de centrul unuia dintre cele mai agitate și mai populate orașe americane?

Și cum a fost posibil ca Ariel Castro (foto stanga jos), un șofer de autobuz școlar, în prezent arestat împreună cu fraţii săi, Pedro (foto centru jos) și Onil (foto dreapta jos), să trăiască o viaţă dublă pentru atâta vreme, fără ca cineva să observe? Acestea sunt cuvintele lui Ramsey, vecinul-erou care a salvat-o pe Amanda: „Îl vedeam pe tipul ăsta în fiecare zi. Am făcut grătare cu el, am mâncat cu el, am ascultat împreună muzică salsa – înţelegeţi unde bat?"

Cei 11 ani de tortură de nedescris au început pe 23 august 2002, când Michelle Knight, atunci în vârstă de 18 ani, a fost văzută pentru ultima oară în casa unui văr, aflată la doar câţiva km de casa din care a fost și ea eliberată luni seara.

Opt luni mai târziu, pe 16 aprilie 2003, Amanda Berry (foto stânga jos), atunci în vârstă de 16 ani, a sunat-o pe sora ei pentru a-i spune că merge puţin până acasă după terminarea turei ei de la restaurantul Burger King. Următoarea dată când a mai fost văzută a fost lunea aceasta, când a ieșit din casa de pe Seymour Avenue împreună cu o fetiţă în vârstă de 6 ani, care s-a dovedit a fi fiica sa.

La aproape un an de la dispariţia Amandei Berry, Gina DeJesus (foto dreapta sus), de 14 ani, a dispărut pe drumul spre casă de la școală. Era 2 aprilie 2004, o dată comemorată în fiecare an de mama ei, Nancy Ruiz – care nu și-a pierdut niciodată speranţa – prin căutarea fiicei ei.

Pentru 9, 10 și respectiv 11 ani, DeJesus, Berry și Knight au stat încuiate în pivniţa unei case dintr-un cartier rezidenţial american. Deși vecinii nu au știut vreodată cu adevărat ce se întâmplă în acea casă, ei povestesc acum că au observat multe indicii suspecte de-a lungul timpului.

Elsie Cintron, de 55 de ani, care locuia la trei case distanţă faţă de Ariel Castro, spune că nu aveai cum să vezi prea bine în casă din locul în care erau ei, întrucât în curtea din spate erau niște grămezi de lemn foarte înalte. Totuși, în urmă cu câţiva ani, ea a văzut o fetiţă de trei sau patru ani care se uita pe fereastră, din pod.„Mi s-a părut foarte ciudat. Ce căuta o fetiţă în casa unui bărbat, unde nu exista nicio femeie adultă?"

Nepoata lui Cintron a relatat că a văzut, mai recent, o priveliște și mai deranjantă, și anume o femeie dezbrăcată care se târa pe coate și genunchi în curtea casei. Femeia a intrat înapoi în casă, dar scena a fost suficient de tulburătoare pentru a o convinge pe nepoată să sune la Poliţie, care nu a dat însă curs plângerii, eșuând, în opinia lui Cintron, să acţioneze la un moment oportun.

După acel incident, ea le-a spus copiilor și nepoţilor să nu cumva să se apropie de numărul 2.207. „Nu voiam să am nimic de-a face cu el – Nu voiam să am probleme", a afirmat ea.

Poliţia din Cleveland insistă că a făcut tot ce era posibil pentru a urmări cazurile femeilor dispărute, însă în zilele și săptămânile următoare va trebui să se confrunte cu multe întrebări privind acuzaţia că nu și-ar fi îndeplinit obligaţiile așa cum ar fi trebuit.

Vecinii insistă că au avut loc numeroase incidente suspecte legate de acea casă, pe care ei le-au denunţat, însă fără rezultat.

Juan Perez, de 27 de ani, care locuiește la două case distanţă, a declarat că, în urmă cu trei ani, el, sora lui și mama lui au auzit un ţipăt venind dinspre casa lui Castro. „A fost genul ăla de ţipăt care te face să te simţi neliniștit, așa că mama a sunat la Poliţie", a afirmat el, adăugând că nu știe dacă Poliţia a făcut ceva în urma apelului. Dar simţul importanţei pe care acea seara e posibil să fi avut-o deja a început să-l hăituiască.

„Nu pot să nu mă simt întrucâtva vinovat pentru că am locuit la doar două uși distanţă de locul unde au fost ţinute fetele pentru 10 ani și, în afară de acel ţipăt, nu am auzit niciodată nimic", a afirmat Perez.

Chiar și fiul lui Ariel Castro, Anthony (foto jos), afirmă că i s-a părut mereu suspect faptul că tatăl său ţinea încuiate ușile de la pivniţă, de la pod și de la garaj și nu dădea nimănui voie să se apropie de ele. Cu toate acestea, deoarece nu locuia împreună cu el, întrucât mama lui a părăsit casa în 1996, împreună cu el și cu cele două surori ale sale, după mulţi ani de abuzuri.

 

„Dacă e adevărat că le-a ţinut pe aceste fete captive și le-a forţat să întreţină relaţii sexuale cu el, că a ţinut ascuns acel copil încuiat și că a ţinut toate aceste persoane departe de lumina soarelui, se poate spune că a luat viaţa acestor fete. […] Nu merită să mai aibă propria viaţă. Merită să fie pus în spatele gratiilor pentru tot restul vieţii. Mă bucur din toată inima că fetele sunt în viaţă", a afirmat fiul lui Castro, citat de Daily Mail.

Cu fiecare nou detaliu care iese la suprafaţă despre Castro și viaţa lui secretă, misterul nu face altceva decât să se adâncească. Pentru fiecare vecin care spune despre el că era un bărbat ciudat și ascuns, altul afirmă că era fermecător, prietenos și plin de umor.

Alberto Fermin îl cunoaște pe Castro de 15 ani și a cântat împreună cu el într-o formaţie muzicală numită Borin Plena. Fermin afirmă despre el că era un muzician excelent. „Sunt șocat. Îl știu ca pe un tip foarte de treabă." Acea perspectivă asupra personalităţii lui Castro se întrevede și de pe pagina sa de Facebook, unde a postat luna trecută: „Felicitări lui Rosie Arlene a mea. Tocmai a născut un băieţel minunat. Asta mă face bunic pentru a cincea oară – 2 băieţi, o fată, 2 băieţi. Vă iubesc, oameni buni!"

Va dura mult până să se stabilească cu certitudine ce au pătimit cele trei femei în ultimii 10 ani în acea casă. Dar gândul că abuzatorul lor a fost unul dintre vecinii lor – un individ obișnuit, care locuia pe o stradă obișnuită – îi va tulbura multă vreme de acum încolo pe locuitorii orașului.