Industria filmului e o industrie de miliarde de dolari. Însă, dincolo de impactul ei financiar sau mult blamatul impact negativ al filmelor, există și situaţii în care creaţiile cinematografice influenţează și schimbă vieţi, legi și chiar viitorul.

În 2009, s-au înregistrat 6,8 miliarde de bilete de cinema cumpărate, care au creat câștiguri de peste 30 de miliarde de dolari. Dacă impactul economic al industriei filmului este clar, impactul la nivel social și cultural este mai subtil și adesea trecut cu vederea.

„Filmul este o reflecţie a societăţii, atât prezente, cât și trecute. Cred că uneori filmul și inovaţiile lui trebuie să ajungă din urmă societatea, dar, uneori, acesta conduce societatea”, declară Tom Sherak, președinte al Academy of Motion Picture Arts and Sciences (Academia de Ştiinţe și Artă Cinematografică), într-un interviu acordat pentru Thoughteconomics.

Influenţe la nivel macro

Filmul „Jaws” (Fălci) din 1975, în care sunt prezentate imagini sângeroase ale atacurilor unui rechin, a devenit o campanie devastatoare împotriva rechinilor. Vânătoarea ce a urmat filmului a decimat populaţia de rechini de pe coasta de est a Americii cu 50 %. În plus, filmul a fost difuzat vara, iar succesul pe care l-a înregistrat a revoluţionat întregul sistem de programe al Hollywoodului, generând blockbusterele de vară.

Plasarea de produse în filme era puţin cunoscută până în 1982, când a apărut filmul „E.T.”. Regizorul Steven Spielberg l-a făcut pe îndrăgitul extraterestru să fie înnebunit după batonul cu unt de arahide, Reese’s Pieces. După lansarea filmului, vânzările companiei au crescut cu 65%. Totodată, a luat naștere o nouă ramură a industriei reclamelor, plasarea de produse.

„Trăiește pentru ceva sau mori pentru nimic” este o replică din celebra serie „Rambo”. Puţini știu însă că această serie și mai ales replica de mai sus a inspirat luptătorii de guerilă Karen din Thailanda să continue lupta împotriva guvernului, ce ţine de mai bine de 60 de ani.

Legi noi

În urma vizionării filmului „Lincoln” (2012) , dr. Rajan Batra, un imigrant indian, curios să afle ce s-a întâmplat după înmormântarea președintelui, a scos la iveală faptul că statul Mississippi nu a omologat amendamentul care abolea sclavia. Uimit, Batra a contactat oficiali ai guvernului, care au îndeplinit pașii necesari pentru a interzice sclavia și în Mississippi.

Drama „Rosetta” (1999) spune povestea tristă a unei adolsecente nevoită să lucreze în condiţii îngrozitoare pentru a putea trăi, ea și mama ei, care era alcoolică. Imaginile filmului au fost atât de vii și realiste în același timp, încât cetăţenii Belgiei (unde avea loc acţiunea filmului) au protestat și au obţinut Legea Rosetta, care le interzice angajatorilor să exploateze angajaţii adolescenţi, plătindu-i cu salariul minim pe economie.

Impact personal

Mulţi au criticat aspru filmul lui Mel Gibson „Patimile lui Hristos” (2004). Ceea ce este cert însă este faptul că nu doar imaginile violente rămâneau impregnate în mintea spectatorului. Dan Leach își omorâse prietena cu doar câteva luni înainte să vadă filmul. Poliţia clasase cazul ca pe unul de suicid însă, în urma vizionării filmului, Leach a mers la poliţie și a mărturisit crima comisă.

Un alt exemplu impresionant, în care un film a schimbat viaţa unui om, este cel al documentarului „The Thin Blue Line” (1988). Personajul principal, Randall Dale Adams, este condamnat la moarte pentru uciderea unui ofiţer de poliţie. Regizorul Errol Morris, convins de nevinovăţia lui Adams, a creat faimosul documentar, folosind cercetări și reconstituiri stilizate, el a arătat că mărturia martorilor oculari era inconsistentă și că o parte din martorii din cadrul procesului au dat o măturie falsă. Publicitatea și faima materialului i-au convins pe oamenii legii să-i acorde lui Adams o rejudecare. În urma acesteia, Adams a fost găsit nevinovat și și-a recăpătat libertatea.

Un caz asemănător, dar în același timp diferit, este cel a lui Bernie Tiede, cel care a inspirat personajul principal din „Bernie” (2011), o comedie neagră de tip documentar. În viaţa reală, Bernie Tiede avea 32 de ani când s-a angajat ca antreprenor de pompe funebre în orășelul Carthage, Texas. S-a făcut repede plăcut de membrii comunităţii, mai ales de văduvele rămase în urma înmormântărilor. În 1990, Tiede a cunoscut-o pe Marjorie Nugent, una dintre cele mai bogate văduve ale orașului. Cei doi au devenit în scurt timp foarte buni prieteni, atât de buni, încât, un an mai târziu, Nugent și-a modificat testamentul, dezmoștenindu-l pe fiul ei și lăsându-i averea de 10 milioane de dolari lui Tiede.

În mod evident, bătrâna nu se afla în relaţii bune cu familia ei, dar aceștia credeau că Bernie este de vină pentru înstrăinarea lui Marjorie de familie și comunitate.

În 1993, Tiede și-a părăsit locul de munca de la firma de pompe funebre pentru a lucra ca asistent personal, companie pentru călătorii și administrator pentru Nugent. Următorii trei ani au fost petrecuţi în călătorii și croaziere exotice, iar Tiede a început să ofere din banii bătrânei săracilor din Carthage.

Conform spuselor lui Tiede în cadrul procesului, bătrâna de 81 de ani a devenit de-a lungul timpului manipulatoare și abuzivă emoţional și verbal faţă de el, iar acest lucru l-a determinat să o împuște în noiembrie 1996.

După comiterea crimei, Tiede a depus corpul într-o combină frigorifică și dispariţia lui Nugent nu a ridicat semne de întrebare vreme de câteva luni. Bernie a continuat să cheltuie banii ei și să ascundă crima până când, nouă luni mai târziu, trupul a fost descoperit de fiul lui Nugent, care a fost alertat de poliţie.

Tiede a mărturisit tot, dar, în mod surprinzător, o mare parte a comunităţii încă îi ţinea partea. Chiar și așa, Tiede a fost găsit vinovat și condamnat la închisoare pe viaţă.

Întreaga poveste l-a inspirat pe regizorul Richard Linklater să realizeze filmul „Bernie”, în care personajul principal este ilustrat ca fiind un creștin devotat, încântat de munca lui, cu voce frumoasă, cetăţean activ și proactiv în proiectele comunităţii. Îndrăgit și apreciat de toată lumea, personajul său este în puternic contrast cu cel al lui Marjorie Nugent, zgârcită, răutăcioasă, posesivă și geloasă.

Ce a urmat poate fi subiect pentru un alt film

Filmul în sine nu a făcut foarte multă vâlvă, dar unul dintre spectatori, avocata Jodi Cole, a hotarât să reanalizeze cazul și a scos la iveală un mic detaliu: faptul că Tiede deţinea o colecţie de cărţi pentru victime ale abuzului sexual și că a fost abuzat de la vârsta de 12 ani până la 18 ani.

Acest fapt, susţinut și de raportul unui psihiatru, care sugera că împușcarea lui Marjorie a fost influenţată de abuzul în discuţie și de faptul că Tiede era vulnerabil la relaţiile toxice, l-a convins pe procuror să se consulte cu psihiatrul acuzării. Acesta a confirmat acurateţea raportului apărării și, drept urmare, Bernie a fost eliberat în mai 2014, după ce a plătit cauţiunea de 10.000 de dolari și a fost de acord cu încă o serie de condiţii, printre care să locuiască cu regizorul Linklater.

În momentul de faţă, membrii familiei lui Nugent, convinși că modul în care întâmplarea este ilustrată în film a influenţat sistemul legal, fac tot posibilul să anuleze eliberarea lui Tiede.

Fie că participăm activ sau nu în mecanismul industriei filmului, realitatea că „imaginile în mișcare” ne influenţează și chiar ne schimbă vieţile și mediul este evidentă. Rămâne de văzut cât din această influenţă are rezultate pozitive și în ce mod vor administra această responsabilitate regizorii și producătorii de filme.