Impulsul de a ajuta este un semn distinctiv al umanităţii. Atât evoluţioniștii, cât și creaţioniștii cred că gesturile altruiste sunt acte profund umane. Din perspectivă creștină, avem privilegiul de a descoperi în fiecare gest de compasiune o nouă perspectivă asupra caracterului plin de dragoste al Dumnezeului care ne-a creat.
Un copilaș care își împarte jucăriile; un adolescent care ajută bătrânii să traverseze strada; o mamă care donează pentru cineva în nevoie; oameni care distribuie ajutoare în zonele lovite de dezastre naturale sau afectate de războaie. Ar trebui să încurajăm, să sprijinim și să celebrăm acest tip de activităţi altruiste, nu-i așa? Cu riscul de a-i contraria pe unii, voi sugera că răspunsul corect este: „Nu întotdeauna”.
Să evaluăm puţin trimiterea de ajutoare nesolicitate în comunităţile care s-au confruntat cu un conflict armat sau cu un dezastru natural. Fie că e vorba de o ţară vecină sau de una dintr-un colţ îndepărtat al lumii, dacă undeva are loc un dezastru mulţi simt nevoia să răspundă. Facem un inventar al resurselor noastre și al cunoscuţilor care ar fi interesaţi să ajute, discutăm acest subiect cu prietenii noștri și ne gândim: „Avem atât de mult, iar ei, atât de puţin. Am putea umple un container cu lucruri de care au nevoie.”
Impulsul de a dărui este lăudabil și merită încurajat, dar abordarea neglijentă nu trebuie stimulată.
În cele din urmă, ticsim containerul cu bunuri folosite, dar de bună calitate, și chiar cu articole noi, cumpărate special pentru a-i ajuta pe refugiaţi sau sinistraţi. Doar că experienţa m-a învăţat că, oricât de bine intenţionată ar fi, trimiterea de bunuri nesolicitate poate fi o alegere nu tocmai înţeleaptă. Pentru claritate, aș vrea să subliniez că nu este vorba de bunuri care au fost solicitate de cei din zonele afectate sau de cele care fac parte dintr-un plan strategic, ci de iniţiativele care au loc ca o reacţie spontană la producerea unui dezastru.
Este adevărat că paturile, echipamentele medicale și alte bunuri trimise strategic în regiunile afectate de dezastre au salvat nenumărate vieţi. Expedierea containerelor umplute în grabă cu articole nepotrivite, ca răspuns la devastările cauzate de un război sau de un ciclon, un tsunami, un cutremur fac parte însă dintr-o cu totul altă poveste.
Costurile ascunse ale ajutorului nesolicitat
Anii de experienţă pe teren și în administraţie m-au învăţat lecţii valoroase, iar una dintre ele este aceea că, adesea, costul expedierii „bunurilor nesolicitate” depășește valoarea lor. Pentru a înţelege cum deraiază preţul unui container, trebuie să știm că el cumulează: costul bunurilor pe care le conţine și costurile logistice, legate de transport; costurile legate de forţa muncă implicată în ambalarea și despachetarea mărfurilor în fiecare port; orele de pregătire a listelor de bunuri expediate și a altor documente necesare; cheltuielile de debarcare și manipulare, la care se adaugă taxele de import; preţul asigurării de transport.
În perspectivă, refacerea economiei locale este crucială
În zonele afectate de dezastre naturale, de multe ori mărfurile primite cu titlu gratuit ar putea reduce în mod forţat preţul articolelor produse local, concurând cu comercianţii locali. Rezultatul nefericit poate fi un venit diminuat al familiilor, exact în momentul în care acestea au nevoie de un câștig suplimentar. Pe de altă parte, donaţiile în numerar pot fi folosite pentru a susţine economia locală, permiţând cumpărarea de articole la nivel local.
Dacă aveţi articole nefolosite în casă, este mai util să le vindeţi și să donaţi banii obţinuţi unei organizaţii caritabile.
Bunurile nesolicitate nu sunt cele mai potrivite și din alte motive. Pentru a satisface în mod corespunzător nevoile unei comunităţi vulnerabile, ajutorul nostru trebuie să vină într-o formă adaptată la mentalitatea și cultura autohtonă. Avem nevoie să identificăm și să prioritizăm nevoile, așa încât articolele de importanţă secundară să nu blocheze circulaţia celor care ar putea salva vieţi. Intenţiile bune contează, dar pentru ca ele să se concretizeze, iar ajutorul să se plieze pe nevoile din teren, avem nevoie și de un management eficient.
Atunci când nu sunt parte a unui program de răspuns la dezastru, ajutoarele trimise în străinătate se dovedesc de fapt contraproductive. Impulsul de a dărui este lăudabil și merită încurajat, dar abordarea neglijentă nu trebuie stimulată.
Acesta este motivul pentru care organizaţiile de ajutor solicită sprijin financiar – și nu donaţii de bunuri materiale – în perioadele de dezastru. O donaţie în numerar ajută agenţiile de ajutor să cumpere ceea ce este necesar pentru a răspunde rapid cerinţelor complexe și în schimbare ale comunităţilor afectate.
Dacă aveţi articole nefolosite în casă, este mult mai util să le vindeţi și să donaţi banii obţinuţi unei organizaţii caritabile care lansează un apel pentru susţinerea unui proiect de acest gen și care asigură transparenţa în ce privește cheltuirea banilor.
Mi-aș dori ca pledoaria mea să nu fie înţeleasă greșit. Vă rog să nu vă opriţi din a ajuta. Există multe modalităţi prin care ne putem manifesta generozitatea și fiecare act de altruism pe care îl iniţiem este unul valoros. Iar atunci când alegem să colaborăm cu agenţiile umanitare, binele pe care îl facem reverberează dincolo de perimetrul resurselor noastre.
Braden Blyde este un autor independent care locuiește în Adelaide, Australia de Sud. O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul Signs of the Times Australia.
