„Detectorul” de minciuni din mintea noastră

1441

E greu să decizi dacă cineva minte sau nu. Deși nu îţi dai seama, de multe ori ai răspunsul corect. Aceasta este concluzia la care au ajuns oamenii de ştiinţă, care consideră că ne naştem cu un „detector" mintal de minciuni.

O echipă de cercetători de la Universitatea din California au realizat un studiu, publicat în Psychological Science, în urma căruia au concluzionat că cel mai bun detector de minciuni al omului este subconştientul. Potrivit acestui studiu, oamenii descoperă mai bine minciunile atunci când se bazează pe prima impresie, pe răspunsul iniţial, decât atunci când se gândesc mai profund şi analizează faptele, notează worldbulletin.net.

Dr. Leanne Ten Brinke, coordonatoarea studiului, şi colegii ei au făcut un experiment pentru a testa capacitatea subconştientului de a identifica mincinoşii. Participanţii la acesta (72 de studenţi) au vizionat videoclipuri cu persoane suspecte într-o anumită infracţiune, care declarau că nu făcut nimic şi că nu sunt vinovate. Fiind întrebaţi care dintre aceştia spune adevărul şi care minte, studenţii au identificat corect persoanele care minţeau doar în 43% dintre cazuri, iar persoanele care spuneau adevărul în 48% dintre cazuri.

Apoi a urmat a doua parte a experimentului; aceeaşi studenţi trebuiau să privească fotografii cu feţele suspecţilor şi să le asocieze cu anumite cuvinte, atât pozitive cât şi negative (onest, fals, necistit etc). Asocierea era cu scopul de a testa percepţia inconștientă. De data aceasta, studenţii au avut rezultate mult mai bune, situaţie care le-a dovedit oamenilor de ştiinţă că, într-adevăr, oamenii au un simţ intuitiv, capabil să detecteze minciunile şi mincinoşii.

De obicei, atunci când încercăm să identificăm un mincinos, ne bazăm pe anumite indicii, cum ar fi limbajul corporal, nervozitatea şi altele. Însă acestea nu dau întotdeauna rezultate corecte, după cum au demonstrat procentele de sub 50% din studiu. Ne temem însă și să ne bazăm pe intuiţie, pentru că nu avem semnale evidente. După cum spunea și coautoarea studiului, Leanne ten Brinke, „nu avem o sonerie de alarmă în capul nostru care să ne avertizeze: ‘Să nu ai încredere în ei!'”. În schimb, poate fi doar un sentiment vag de neîncredere, care explică reticenţa de a interacţiona cu unii oameni.