Din „sperietoare de ciori” umană, doctorand în inginerie

44

Chris Ategeka, un tânăr din Uganda, a rămas orfan de timpuriu, ambii lui părinţi murind de SIDA. Neavând alte rude care să aibă grijă de cei patru fraţi ai săi, Chris le-a fost singur părinte. A mers puţin timp la școală, dar ca și în cazul multor altor copii, inteligenţa sa a rămas îngropată în sărăcie până când, prin intermediul YES Uganda, Chris a avut posibiltatea să plece în America la facultate și chiar să se înscrie la doctorat. Ajuns în vârf nu a uitat însă de cei din vale. Chris Ategeka are numeroase proiecte în curs de dezvoltare pentru a le ușura viaţa celor rămași acasă.

Chris nu știe când s-a născut, dar este destul de sigur că ar fi undeva pe la jumătatea anilor '80. Copilăria și-a petrecut-o în numeroase sate din vestul Ugandei și singurele certitudini ale vieţii sale de atunci erau lipsa apei, a electricităţii și atacurile luptătorilor de gherilă, care torturează copii și-i forţează să devină soldaţi.

Părinţii lui au divorţat când era bebeluș, iar el a rămas în grija tatălui, conform obiceiurilor din Uganda. Câţiva ani mai târziu, Chris a fost martor la moartea dureroasă a tatălui său, o victimă a virusului HIV. În urmă au rămas Chris și cei patru fraţi vitregi ai săi, de care nu putea avea nimeni grijă, mama lor fiind și ea bolnavă de SIDA, iar bunica fiind surdo-mută. „Cultura spune că eu trebuia să-mi asum responsabilitatea", mărturisea Chris, într-un interviu acordat SFGate. „Accepţi și mergi mai departe", avea să devină filosofia lui de viaţă pentru anii următori.

În 1996 a început să meargă la Școala Primară Nyakasenyi, taxele fiind plătite de angajatorul bunicii sale, Isoke, dar, din păcate, acesta nu a putut să-i plătească decât o parte din anii școlari. Astfel, Chris a fost nevoit să meargă să locuiască cu unchiul său Aston și să lucreze ca… sperietoare de ciori.

În 2000, se afla pe câmp aruncând cu pietre după maimuţe, când a fost anunţat că același Isoke l-a căutat să-i spună despre o instituţie filantropică care trimitea copii la școală. Instituţia se numește YES Uganda și a fost fondată în 1966 de Carol Adams.

După ce a părăsit ferma unchiului său, a început să meargă la școală în Ruteete, apoi Carol Adams l-a mutat la o școală mai bună în Fort Portal. „Viaţa a devenit dintr-odata foarte bună", povestește Ategeka râzând. „Mi-au cumpărat o bicicletă și îmi dădeau 3 mese pe zi, ceea ce, apropo, este un lux." Ulterior, binefăcătorii săi, Michael și Martha Helms, care trimiteau banii pentru YES Uganda, i-au plătit să meargă la Şcoala Kitante Hill din Kampala, capitala Ugandei. Același cuplu i-a plătit și taxa pentru facultate în California și l-au primit în familia lor cu braţele deschise. În 2009 și-a luat diploma de inginer la Uiversitatea Berkely din California și a absolvit masterul în inginerie mecanică în 2013, iar în momentul de faţă lucrează la doctorat.

Chris s-a obișnuit repede cu străzile asfaltate, avioane, cuptoare cu microunde și toate beneficiile lumii civilizate, dar nu a uitat nicio clipă de noroiul din Uganda. Când încă era student, a câștigat Premiul "Judith Lee Stronach" pentru cercetare, în valoare de 25.000 $. Cu acești bani a înfiinţat o organizaţie nonprofit în Uganda, CA Bikes (CA Biciclete). În cadrul organizaţiei, oamenii învaţă cum să-și construiască biciclete din materiale locale. Chris menţionează că iniţialele CA sunt o prescurtare care reprezintă simultan California, numele său și Carol Adams.

Ategeka a mai câștigat și locul doi în competiţia Big Ideas (Idei măreţe) în 2013, în valoare de 6.000 $. În același an, a câștigat și 80.000 $ într-o competiţie naţională organizată de Echoing Green Foundation.

Toţi banii au fost investiţi mai departe în CA Bikes și în Privail, unde este cofondator cu Al-Zireeni, student în bioinginerie, o companie ce lucrează la construirea unui kit de detectare a HIV-ului acasă.

„Jumătate din glob trăiește cu mai puţin de un dolar pe zi", și-a început Chris discursul de absolvire a facultăţii. „Eu am trait în acele condiţii. Ca ingineri trebuie să schimbăm aceste statistici. Începând cu încălzirea globală, energie curată, sisteme de electricitate, până la nave spaţiale și proteze, lumea se bazează pe noi să facem schiţe, să dezvoltăm și să testăm cele mai bune soluţii."

Sursa foto: Raphael Kluzniok, The Chronicle