După 75 de ani, Harvard află ce îi face fericiţi pe bărbaţi

10058

Aruncaţi toate cărţile de psihologie și comunicare, căci pe Amazon.com a ieșit cartea Triumphs of Experience scrisă de George Vaillant, cel care a condus cel mai lung și exhaustiv studiu din istoria cercetării directe a evoluţiei umane. Cam așa se trâmbiţează apariţia concluziilor acestui studiu, care a durat 75 de ani și a costat 20 de milioane de dolari. Dar, de fapt, păstraţi-vă cărţile de psihologie și comunicare, deoarece veștile sunt bune: nu s-a petrecut nicio revoluţie în ultimii 75 de ani, știm deja ce îi face fericiţi pe bărbaţi.

Bărbaţii studiului Grant

Pentru a înţelege concluziile acestui studiu, a cărui valoare nu poate fi trecută cu vederea, mai întâi trebuie să înţelegem ce fel de studiu a fost acesta, un studiu unicat, cum nu s-a mai făcut înainte și nu știm dacă și când se va mai face.

Din recenzia pe care DailyBeast o face cărţii, înţelegem că George Vaillant avea 32 de ani când a preluat studiul Grant de la Harvard, în 1966. El urma să își petreacă întreaga viaţa urmărind câteva sute de bărbaţi, de pe băncile facultăţii și până la moarte, pentru a afla cum se poate obţine fericirea în viaţă. Cincizeci de ani mai târziu, Vaillant își expune concluziile și descoperă că propria maturizare este inseparabilă de vieţile celor pe care i-a examinat.

În propunerea sa către președintele universităţii, Arlen Bock, doctor la Harvard, spunea că timpul este potrivit pentru un asemenea experiment. El a vorbit despre „stresul presiunii moderne” pentru care „generaţia actuală de studenţi este complet nepregătită”. Acești studenţi se născuseră după Primul Război Mondial, odată cu răspândirea tehnologiei și a culturii consumeriste, au fost crescuţi într-o eră de obiceiuri sexuale în schimbare, de către părinţi care trecuseră prin Marea Depresie. Așadar, din băncile facultăţii până la activităţile din Al Doilea Război Mondial, prin căsătorii și divorţuri, colapsuri și reușite profesionale și până la pensionare, 268 de bărbaţi s-au suspus în mod regulat la teste fizice și psihologice, au răspuns la chestionare și au participat la interviuri. Dosarele strânse în acești ani sunt ca niște dicţionare, povestește Joshua Shenk, jurnalist la The Atlantic, care a petrecut o lună la Harvard printre aceste dosare, încercând să afle secretele unei vieţi fericite.

Ce este cel mai important de ţinut minte

Concluziile sunt numeroase și la o adică se pot aplica la modul general, nu doar în dreptul bărbaţilor. Unele concluzii le aparţin chiar participanţilor, iar unele, lui Vaillant.

De obicei, ne uităm și la noi și ne gândim că dacă până în prezent nu am reușit să arătăm într-un fel, să avem câţi bani vrem, să ne găsim un partener de viaţă, de aici încolo totul o ia la vale. Poate cea mai bună veste în urma acestui studiu este că încununarea tinereţii și atribuirii ei puteri fenomenale este total greșită. „Vieţile se schimbă și lucrurile pot deveni mai bune”, scrie Vaillant. „Dar oamenii care nu învaţă devreme să iubească vor plăti scump.” Vieţile noastre continuă să evolueze şi în anii de pe urmă, care adesea se dovedesc o perioadă mai împlinită decât cele de dinainte, iar bărbaţii care se descurcă bine la vârsta a treia nu au avut, în mod obligatoriu, şi acelaşi succes la vârsta a doua sau viceversa, profesional sau personal, scrie FeelGuide.

Un alt aspect important este că îmbătrânirea fizică după vârsta de 80 de ani este determinată mai puţin ereditar şi mai mult de stilul de viaţă avut înainte de vârsta de 50 de ani. La acest capitol, bărbaţii au avut cea mai mare problemă cu alcoolismul, identificat drept cea mai des întâlnită cauză de divorţ în rândul participanţilor la studiu și asociat problemelor precum depresie sau nevroză. Laolaltă cu fumatul, alcoolismul s-a dovedit a fi cauza numărul unu a deceselor în rândul participanţilor la studiu.

Dacă alcoolul are forţa cea mai distructivă pentru bărbaţi, iubirea este cea care îi împlinește, în special iubirea de mamă. De mult se știa că relaţia bărbaţiilor cu mamele lor este definitorie pentru viaţa lor, iar acest lucru nu s-a schimbat. „Bărbaţii care au avut relaţii călduroase, plăcute, cu mamele lor au câştigat mai mult decât cei cu mame mai nepăsătoare. Bărbaţii care au avut relaţii reci cu mamele lor erau mai degrabă supuşi riscului de a dezvolta demenţă la bătrâneţe. Relaţiile bărbaţilor cu mamele lor au fost asociate şi cu eficienţa la muncă din perioada adultă. De cealaltă parte, o relaţie bună cu taţii a fost corelată cu rată scăzută de anxietate, cu o mai bună petrecere a timpului liber şi cu o satisfacţie mai crescută a vieţii după 75 de ani.”

De la partenerele lor de viaţă, bărbaţii au nevoie cel mai mult tot de afecţiune. Studiul a stabilit o legătură puternică între afectuozitatea relaţiilor din timpul vieţii şi sănătatea şi fericirea anilor de pe urmă ai vieţii. Cercetătorul a notat că 58 dintre bărbaţii monitorizaţi, care au avut cel mai ridicat punctaj la capitolul „relaţii afectuoase”, au câştigat mai mult decât cei care aveau cel mai scăzut punctaj la acest capitol şi au avut mai mult succes profesional, deci şi un grad de mulţumire mai ridicat asupra vieţii.

„După 75 de ani şi 20 de milioane de dolari cheltuite, Grant Study duce la o concluzie simplă alcătuită din patru cuvinte: fericirea este iubire şi punct”, conchide George Vaillan.