Creativitatea înseamnă a deschide pe un drum nou şi neumblat; a rezolva o problemă într-un fel în care nimeni nu a mai rezolvat-o până atunci. Însă tocmai fiindcă presupune contactul nemijlocit cu noul, nu se înghesuie prea mulţi pe acest drum.
Celor care şi-ar dori să îşi pună la lucru creativitatea şi să dezvolte metode inovatoare de a rezolva problemele de zi cu zi, specialiștii le-au pus la dispoziţie tehnici testate şi sigure de lărgire a orizontului.
Tehnici creative de rezolvare a problemelor
1. TRIZ (abrevierea de la denumirea rusă: теория решения изобретательских задач, adică „teoria rezolvării inventive a problemelor”) a încercat să sistematizeze secretele celor mai utile invenţii prezentate în literatura mondială legată de patente.
Creatorul acestei teorii este inventatorul şi autorul SF rus Genrich Altshuller. Împreună cu colegii lui, Artshuller a studiat sute de mii de invenţii din numeroase domenii de activitate şi a ajuns ca, la finalul acestei analize, să poată propune un model de generare a ideilor noi pentru rezolvarea problemelor.
Altshuller spune că orice problemă specifică trebuie mai întâi abstractizată, pentru a putea formula cât mai clar contradicţia care trebuie rezolvată. Inventatorul propune 40 de principii inventive şi 70 de standarde, care, aplicate, ar duce la rezolvarea problemei. Aceste 40 de principii sunt, de fapt, caracteristici măsurabile ale invenţiilor sistematizate de cercetător. El era convins că studiul atent al acestor parametri poate da naștereunor idei noi de rezolvare a problemelor.
Altfel spus, propunerea teoriei lui este o analiză în detaliu a problemei, pentru a descoperi ce elemente trebuie ajustate ca rezolvarea să fie posibilă.
2. Mind mapping (cartarea mentală) este una dintre cele mai vechi tehnici de rezolvare a problemelor, care predispune la creativitate prin structura ei. Cartarea ne permite să reprezentăm cuvinte, idei, sarcini, sub forma unei diagrame sau a unei reţele interconectate. Dacă aranjăm elementele hărţii într-o formă cât mai intuitivă, potrivit importanţei fiecăruia dintre conceptele cartate obţinem o imagine plastică a ideilor, care ne ajută să ne limpezim, să asociem idei şi să putem ajunge mai uşor la soluţie.
3. Brainstorming-ul este o metodă de generare a soluţiilor creative în grup, care funcţionează fiindcă atunci când mai multe persoane se implică în procesul creativ, cantitatea de idei proaspete creşte. Şi chiar dacă nu se întâmplă mereu aşa, a participa la un brainstoming eficient ajută cel puţin la cunoaşterea mai în detaliu a problemei.
4. Gândirea laterală este un concept inventat de autorul Edward de Bono, care era convins că a judeca valoarea de adevăr a unei afirmaţii şi a-i căuta erorile nu este cea mai bună metodă de rezolvare a unei probleme. În schimb, mutarea atenţiei de pe o idee cunoscută pe crearea de noi idei ar putea fi o soluţie productivă. El propunea o modalitate de a gândi lateral, în 4 pași:
– identificarea elementelor principale ale problemei,- abordarea lor din perspective diferite,- renunţarea la gândirea rigidă, mecanică,- deschiderea faţă de orice idee, chiar şi faţă de acelea care prezintă (la prima vedere) o probabilitate mică de reuşită în a soluţiona problema.
5. CPS (abrevierea pentru „Procesul de soluţionare creativă a problemelor„) este o metodă dezvoltată în 1950 de către cercetătorii Alex Osborn şi Sidney Parnes. Metoda lor, care se predă la cursurile de Creativitate şi care a stat la baza modelului de gândire productivă, are 3 stagii, fiecare cu paşii ei.
E vorba mai exact de:
Stagiul 1 – Explorarea provocării
– Stabilirea obiectivului: care e scopul, dorinţa sau provocarea?
– Stabilirea datelor: care sunt faptele relevante ce ţin de obiectiv?
– Formularea problemei: care e de fapt problema?
Stagiul 2 – Producerea de idei
– Generarea ideilor: ce soluţii aş putea aplica la această problemă?
Stagiul 3 – Pregătirea pentru acţiune
– Alegerea unei soluţii: ce soluţie dintre cele propuse ar putea fi aplicată?
– Obţinerea acceptării soluţiei: ce plan de acţiune ar putea fi folosit pentru aplicarea soluţiei?
