Alfabetizarea digitală poate împiedica învăţarea propriu-zisă

338

Studiile arată că alfabetizarea digitală a elevilor are uneori efectul de a-i distrage pe aceștia de la învăţarea propriu-zisă. Deși noile tehnologii ar trebui să facă şcoala mai relevantă, cercetătorii au descoperit că adesea accentul se pune prea mult pe tehnologie în sine şi prea puţin pe scopul în care ea ar trebui folosită.

În anul 2005, cercetătorii de la Universitatea Connecticut au cerut unui grup de elevi de clasa a VII-a să acceseze un site internet care prezenta câteva informaţii despre caracatiţa de copac din nord-vestul Pacificului (animal fictiv). Elevii au fost întrebaţi dacă site-ul este credibil sau nu. Un singur elev a realizat că site-ul nu prezintă informaţii credibile.

Ce este alfabetizarea digitală?

Alfabetizare digitală înseamnă dobândirea competenţelor necesare pentru a putea folosi eficient tehnologiile digitale. În condiţiile în care astăzi o sursă importantă a informaţiei și a cunoașterii este cea digitală, alfabetizarea digitală este o necesitate pentru cei care trebuie să facă cercetări, analize, sinteze. În plus, comunicarea este din ce în ce mai dependentă de mediul digital.

Beneficiul major al alfabetizării digitale a elevilor este interactivitatea. Internetul oferă ocazia tinerilor să obţină feedback imediat pe blogurile sau site-urile personale. Abilităţile de utilizare a tehnologiilor digitale nu trebuie să le înlocuiască pe cele tradiţionale (precum scrisul, cititul), ci trebuie considerate complementare, avertizează specialiștii. De aceea, cursurile de tehnologia informaţiei şi de alfabetizare digitală nu ar trebui să se axeze pe cunoaşterea aparaturii și a softurilor, ci mai degrabă pe modul în care aceste mijloace trebuie folosite aplicat în dezvoltarea abilităţilor primare – capacitatea de a face o cercetare, o sinteză sau o analiză.

Trei abilităţi de urmărit prin alfabetizarea digitală

Există strategii pentru a împiedica accentul pus prea mult pe mijlocul de comunicare în detrimentul conţinutului mesajului, spun cercetătorii.

Abilităţile trebuie dobândite prin experimentare și exerciţiul speculaţiei. De exemplu, profesorii de istorie ar putea să îi înveţe pe elevi cum să compare date şi situaţii, să le analizeze local şi global, și să alcătuiască scenarii, folosind informaţiile aflate la un click distanţă. Elevii ar dovedi însușirea informaţiei pe care o impune curriculumul, reuşind să o identifice în conţinutul media pe care îl are la dispoziţie. Simularea pe calculator ar dezvolta în elevi abilitatea de a interpreta informaţiile dobândite şi de a construi modele dinamice ale proceselor despre care învaţă. Stimularea inteligenţei colective. Elevii învaţă să compare cu colegii lor informaţiile găsite pe internet şi să le folosească lucrând în echipă.

Evaluarea elevilor trebuie să urmărească dacă au fost obţinute trei abilităţi cheie. În primul rând, elevii trebuie să poată emite judecăţi asupra informaţiilor cu care se întâlnesc pentru a decide credibilitatea surselor. Apoi, elevii trebuie să poată naviga pe site-uri şi forumuri pentru a identifica, analiza şi evalua opiniiile diferite asupra unui subiect. În al treilea rând, este vorba de capacitatea de a da randament care include şi capacitatea de adaptare în scopul creativităţii. Astfel, elevii pot avea o înţelegere holistă atât a informaţiilor efective cât şi a modurilor în care le pot folosi eficient.