Copiii bătuţi, viitorii bătăuși

160

Violenţa se învaţă, arată un studiu publicat în „Journal of Interpersonal Violence" de către un grup de cercetători americani de la Universitatea din Michigan. Copiii care au parte de o copilărie violentă este probabil să dezvolte un comportament de aceeași natură.

Oamenii de știinţă au chestionat 1,968 de persoane cu privire la experienţele lor din copilărie și au ajuns la concluzia că cei predispuși să dezvolte cu comportament agresiv faţă de semenii lor sau faţă de animale erau bărbaţi celibatari cu educaţie precară și o situaţie economică foarte proastă.

Într-o familie cu o situaţie financiară precară, e mult mai probabil ca micuţii să fie martorii sau victimele unei agresiuni decât în cele cu venituri peste medie. În timp, există un risc destul de ridicat ca aceştia să devină, la rândul lor, din agresaţi, agresori. Dacă un minor este terorizat psihic sub ameninţarea cu bătaia sau alte pedepse de către părinţi, acesta va adopta ulterior tehnica agresiunii.

Școala este un alt loc unde copiii experimentează pe pielea lor agresiuni fizice sau psihice. O serie de factori din care fac parte agresiunile, chiulul de la şcoală, minciunile şi săvârşirea în timpul copilăriei a unor acte antisociale, precum furtul, acţionează în mod negativ asupra individului în copilărie şi-i influenţează comportamentul acestuia mai târziu.

Una dintre categoriile de copii cea mai predispusă la violenţe în școală este cea a celor care suferă de autism. Acești copii sunt vulnerabili la violenţă din partea colegilor deoarece arată diferit, se poartă diferit și nu pot să se apere sau să ceară ajutor. Un studiu realizat de Societatea Naţională pentru Autism din Anglia arată că 40% dintre copiii autiști au fost victime ale violenţei în școli, chiar și în cele cu programe speciale dedicate lor. Mai mult decât atât, 56% dintre adulţii care suferă de autism au spus că au suferit în urma unor astfel de tratamente chiar până la majorat.

Un alt factor care duce la iniţierea copiilor în acte criminale este dat tot de părinţi și se numește deficit de atenţie. Studiile arată că 80% din caracteristicile bolii sunt moștenite genetic. Cele trei mari semne ale prezenţei deficitului de atenţie sunt hiperactivitatea, impulsivitatea și neputinţa de a se concentra. Acești copii nu pot să stea liniștiţi, nu își controlează bine comportamentul și nu pot fi atenţi la ceva anume pentru o perioadă de timp mai lungă. Până la o vârstă mai înaintată, mulţi părinţi nici nu își dau seama că este ceva în neregulă cu copilul lor și riscă să îl chinuie cu certuri, pedepse sau bătăi pentru că îl consideră neascultător.

Pe lângă moștenirea genetică, influenţa părinţilor, mediul în care crește copilul va face diferenţa mai târziu. Copiii tind să își însușească caracteristice comportamentale pe care le văd la părinţi, prin mecanisme de imitaţie. Chiar dacă ceea ce fac părinţii este un lucru greșit, copilul îl va deprinde ca pe un lucru normal.

Părinţii împart cu copiii lor gena deficitului de atenţie și mai împart și caracteristice vizibile la o personalitate antisocială. Studiile arată că două treimi din băieţii delincvenţi au avut taţi cu dosare penale. Contează doar influenţa biologică și mediul în care cresc, deoarece copiii, în special băieţii își admiră taţii și vor să ajungă la fel ca ei. Comportamentul antisocial al părinţilor trece drept normal, dacă nu chiar drept ceva de dorit.

Surse: Daily Mail, Personality Research