Etichetă: educatie

Fiecare generaţie de părinţi își iubește copiii și caută cele mai bune metode de a le fi alături și de a-i pregăti pentru un start reușit în viaţă. Părinţii moderni par să exagereze însă, complicând foarte mult viaţa copiilor (și nu mai puţin propria lor viaţă) în încercarea de a croi un drum cât mai...

„Există astfel, în acest neam, o mulţime de ispite, de «idei de om» divergente, care se cer unificate și care dau o coloratură și o bogăţie specifică «omului românesc».” (Mircea Vulcănescu, Tânăra generaţie)

Privind vieţile unor oameni, nu poţi să nu te întrebi dacă nu sunt cumva făcuţi din alt „material” decât noi, majoritatea. Curajul în faţa provocărilor, rezilienţa, viziunea şi realizările lor sunt atât de impresionante, încât imaginaţia te poartă spre cum ar arăta lumea dacă pasiunea lor ar fi multiplicată.

Aceasta este o istorie de viaţă care ne cere să renunţăm la clișee și stereotipuri. Să fii orb nu înseamnă să fii sortit izolării și tristeţii. Dizabilităţile pot să trezească la acţiune resurse neștiute, mai ales când devenim conștienţi de nevoile unei clase întregi de persoane. Senatorul Floyd Morris, la data interviului, era președintele Senatului...

„Cu ajutorul arhitecturii construim edificii, cu ajutorul mecanicii construim mașini; nu este oare loc printre știinţe și pentru una închinată omului? Etica este în măsură să elaboreze principiile după care trebuie să se «construiască» oamenii, pentru a fi cu adevărat oameni.”[1] (Traian Herseni)

Mamele de astăzi se confruntă nu doar cu decizii grele (alăptare sau lapte praf, carieră sau casă, educaţie modernă sau tradiţională) ci și cu o presiune tăcută: teama că orice alegere e, de fapt, o greșeală. Iar această îndoială constantă le apasă mai mult decât alegerile în sine.

Oricine crede că știe exact cum se crește un copil își schimbă de obicei optica după ce devine părinte și se confruntă, dincolo de bucuria pe care o oferă noul membru al familiei, cu „deznădejdea și neputinţa” de a gestiona lumea complexă și nefamiliară în care se trezește, scrie psihoterapeuta Isabelle Filliozat.

Motto: „Tot capul este bolnav și toată inima suferă de moarte! Ţara vă este pustiită, cetăţile vă sunt arse de foc, străinii vă mănâncă ogoarele sub ochii voștri, pustiesc și nimicesc, ca niște sălbatici. Mai-marii tăi sunt răzvrătiţi și părtași cu hoţii, toţi iubesc mita și aleargă după plată; orfanului nu-i fac dreptate și pricina...

Daniel și prietenii lui au dovedit, prin modul în care au trăit, că un caracter solid nu este doar produsul formării academice, ci își are rădăcinile în valorile și învăţăturile Cuvântului lui Dumnezeu.

Oricât de mult ne-am ascunde, sunt zile care ne surprind cu sentimentul copleșitor că viaţa noastră, deși frumoasă și de invidiat, duce lipsă de ceva esenţial

Adolescence (Adolescenţă coruptă) nu este un film de vizionat împreună cu copilul tău adolescent, dar este un film care își poate determina spectatorul matur să își reevalueze relaţia cu propriii copii, dar și pe cea cu părinţii.

„Care este utilitatea furiei și unde o simţi în corp?” Aveam mai bine de 20 de ani, o priveam cu ochi mari și cu puţine răspunsuri legate de emoţii. Știam prea puţine despre senzaţiile pe care le provoacă în corpul meu și modalităţile prin care le pot identifica și folosi.

Dr. Denise Dunzweiller, de la Universitatea Walla Walla, din nord-vestul Statelor Unite, s-a afirmat ca promotor pasionat al educaţiei incluzive, termen tehnic pentru sisteme de învăţământ care îi educă pe copiii cu deficienţe printre ceilalţi copii, în școli obișnuite, nu în clase speciale. Interesul pentru educaţia incluzivă nu a avut, totuși, un punct de plecare...

Cu versete precum „nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua disciplinării o va dezlipi de el” (Proverbe 22:15), Scriptura este considerată normativă, de către părinţii care folosesc bătaia ca metodă disciplinară, și contrariantă, de către cei care consideră că pedeapsa fizică prejudiciază atât dezvoltarea copilului, cât și relaţia dintre părinţi și copii.

„La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul” (Geneza 1:1). Dar nu s-a oprit aici. El a creat oamenii – „adică un bărbat și o femeie, un el și ea” –, făcând din căsătorie fundamentul societăţii umane.

Sunt de admirat părinţii implicaţi, care fac tot ce pot pentru copiii lor. La o privire mai atentă însă, se pot observa la ei frământările și frica de a nu reuși să le asigure copiilor lor fericirea. Este fericirea copiilor o povară pe care părinţii ar trebui să o poarte?

„Atunci când bunicii intră pe ușă, disciplina zboară pe fereastră”, spunea poetul Ogden Nash, rezumând unul dintre cele mai comune motive de conflict între generaţii – modul în care intervin bunicii în procesul educării nepoţilor.

Să fii părinte înseamnă (și) să porţi negocieri întortocheate pentru ca plimbarea printre rafturile supermarketului să rămână relativ silenţioasă, iar coșul de cumpărături să nu ajungă sufocat cu dulciuri. Unele sunt finalizate cu succes. Altele, un veritabil eșec, te transformă subit în ochii privitorilor în fericitul părinte al unui reîntrupat domn Goe. Deși foarte abili la...

Fiul meu de numai un an privește cu suspiciune bolul plin cu năut. Ezită înainte de a-și introduce degetul durduliu în castron, ca să amestece legumele. Sunt destul de sigură că imaginaţia nu-mi joacă feste când, câteva secunde mai târziu, ochii lui de culoarea alunei se luminează, iar buzele lui micuţe se curbează ușor în...

Noi nu (ne) creștem copiii, ei cresc singuri. Unici, compleţi, uimitori. Fiecare copil și fiecare copilărie sunt o provocare de a descoperi și a respecta individualitatea lor. Să ne bucurăm de revelaţiile pe care ni le oferă și să creștem noi înșine privindu-i și facilitându-le creșterea.

Coloniile de furnici funcţionează fără o conducere centrală. Pentru fiinţa umană, acest lucru este greu de imaginat, în condiţiile în care acest gen de organizare ar putea fi considerat similar anarhiei. Totuși nimeni nu le comandă furnicilor. Oare în acest „mic” detaliu rezidă succesul organizării lor?