Tinerii şi riscul: o atracţie irezistibilă explicată

723

Părinţii nu îşi fac degeaba griji pentru tinerii lor adolescenţi. Pe măsură ce cresc, copiii sunt din ce în ce mai expuşi la riscuri. Astfel că, la vremea adolescenţei, tinerii au un risc dublu de a muri, faţă de atunci când erau copii de 10-11 ani.

Adulţii încearcă demult să găsească metode eficiente de a-i proteja pe adolescenţi de propriile alegeri greşite. Dar doar de curând au început cercetătorii să înţeleagă cum funcţionează creierul la acea vârstă şi să îşi dea seama că ceea ce par a fi alegeri „fără minte”, sunt de fapt rezultatul unor tendinţe biologice care împing creierul lor să înveţe şi să fie flexibil.

Studiile arată că adolescenţii au tendinţa să supraestimeze anumite riscuri, precum consumul de droguri sau sexul neprotejat, şi nu să le subestimeze, aşa cum era de aşteptat. Comportamentul riscant, destul de bine instalat la acea vârstă, nu se datorează deci, vreunei „imunităţi” la riscurile cunoscute, ci mai degrabă unei toleranţe mai mari a incertitudinii şi ambiguităţii riscurilor necunoscute. Pe scurt, tinerii iubesc necunoscutul.

„Dacă riscurile sunt cunoscute, adolescenţii sunt mai puţin dispuşi de a se angaja în activităţi riscante, decât adulţii. Dar dacă sunt necunoscute, atunci situaţia este exact pe dos”, scrie Agnieszka Tymula, de la Universitatea New York, în studiul publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, conform Time.

Studiile realizate de Valerie Reyna, profesor de psihologie la Universitatea Cornell, explică şi mai în amănunt diferenţa de gândire dintre tineri şi adulţi. Adolescenţii procesează informaţiile altfel decât adulţii. Ei se pierd în detaliile despre anumite riscuri şi tind să se concentreze pe recompensă, ignorând posibilele consecinţe. Adulţii în schimb, tind să se contreze mai mult pe rezultatul final şi pe consecinţe.

Studiile lui Reyna au mai arătat că tinerii se gândesc la riscuri care adulţilor nici nu le trec prin cap, cum ar fi ruleta rusească, şi că folosesc părţile raţionale ale creierului. Folosesc raţionament cantitativ şi le ia de două ori mai mult timp pentru a se hotărî, în timp ce adulţii au o reacţie negativă la astfel de riscuri şi refuză în mod automat.

De ce funcţionează aşa creierul la tineri? Toleranţa mai mare pentru necunoscut şi o atenţie centrată pe recompense i-ar putea ajuta să plece din casa părintească. Reyna atrage atenţia că astfel de explicaţii sunt speculative, dar notează că „la experimentele cu şoareci, cei tineri sunt mult mai dispuşi să exploreze un mediu nou.”

Cu alte cuvinte, e nevoie de acceptare şi confort faţă de ce e necunoscut şi nou pentru a putea învăţa şi a rămâne deschis la informaţii noi. Acaste informaţii noi despre cum funcţionează creierul în perioada adolescenţei vor folosi programelor dedicate ajutorării tinerilor. Reyna, de exemplu, a studiat cum explicarea raţionamentului bazat pe consecinţe îi poate ajuta pe tineri să evite alegeri periculoase din punct de vedere sexual şi a văzut că tinerii care erau învăţaţi să se concentreze pe posibilele rezultate negative, şi nu pe şansele de a ajunge acolo, au făcut mai puţine alegeri sexuale riscante şi au avut mai puţini parteneri.

Pe de altă parte, Tymula sugerează că tinerii trebuie să aibă ocazia să experimenteze într-un mediu sigur, de exemplu un simulator care le arată ce se poate întâmpla când şofezi sub influenţa alcoolului, pentru ca un risc necunoscut să devină cunoscut şi real.