De câteva zile jandarmii şi militarii au trecut la dat zăpada, iar premierul a trecut la vizite în zonele calamitate, admonestând populaţia pentru că nu a eliberat drumurile. Televiziunile aruncă vina de la unii la alţii şi discută despre necesitatea instaurării stării de urgenţă. Alte ţări în schimb au elaborat mecanisme naţionale speciale de răspuns în cazul unor astfel de situaţii.
În Statele Unite primul răspuns în cazul unui dezastru revine serviciilor de urgenţă locale. În cazul unei catastrofe pot fi mobilizate resurse federale prin intermediul Agenţiei Federale pentru Managementul Dezastrelor (FEMA) din cadrul Departamentului pentru Securitate Internă. Aceasta se ocupă de operaţiuni de salvare şi căutare, furnizare de energie electrică, alimente, apă, adăpost şi alte nevoi de bază.
Structura gestionării situaţiilor de urgenţă în Marea Britanie este descentralizată. Majoritatea acestor situaţii şi incidente sunt administrate la nivel local, fără implicarea guvernului central. Dacă incidentele se soldează cu victime, devin necesare implicarea şi coordonarea guvernului central prin activarea celulei de criză „Cobra". Componenţa „Cobra" va depinde de natura incidentului, dar aceasta este prezidată de obicei de premier sau de un al ministru important.
În 1986 guvernul belgian a creat Centrul Guvernamental de Coordonare şi Criză (CGCCR). Belgia dispune, astfel, de un Plan General de Urgenţă şi Intervenţie (PGUI), stabilit de autoritatea competentă (primarul sau guvernatorul provinciei) şi care conţine liniile directoare ale modului de intervenţie şi coordonare a serviciilor de salvare atât la nivel operaţional, cât şi strategic, în cazul unei catastrofe.
În Franţa există ORSEC (Organizaţia de Răspuns şi Securitate Civilă) care are ca scop dezvoltarea pregătirii tuturor celor care pot interveni în domeniul protecţiei populaţiei. Acest plan constituie un răspuns comun la evenimente indiferent de originea lor: accident, catastrofă, act terorist sau urgenţă sanitară. Prefectul preia conducerea operaţiunilor de salvare în special atunci când consecinţele situaţiei depăşeşte limitele sau capacităţile autorităţilor locale.
