Inteligenţa, între marca Hollywood și sărăcia cotidiană

386

Forrest Gump, celebrul personaj hollywoodian, s-a născut cu un IQ problematic. Alţii însă îşi pierd din inteligenţă pe parcursul vieţii, iar una dintre cauze ar putea fi sărăcia. Cel puţin aşa susţine un studiu recent, care generează întrebări relevante cu privire la relaţia dintre inteligenţă și succesul în viaţă.

„Orice obstacol poate fi depăşit”, transmit speakerii sau scriitorii concentraţi pe mesaje motivaţionale. Este suficient să îţi exerciţi voinţa, și succesul este garantat. Cam aceasta ar fi ideea pe care o transmite şi filmul care îl are ca personaj principal pe Forrest, jucat magistral de Tom Hanks. Realizările multiple ale lui Forrest (chiar dacă fanteziste) sunt un argument în favoarea ideii că inteligenţa redusă nu este motiv de eșec în viaţă. Dincolo de nota de umor a filmului, rămâne o întrebare legitimă: este IQ-ul un factor influenţat de condiţiile de mediu?

Ce influenţează IQ-ul?

Un studiu recent realizat de o universitate britanică sugerează că dificultăţile materiale îşi pun amprenta asupra inteligenţei copiilor cu mult înainte de a începe şcoala. Efectul nu este deloc neglijabil. Coeficientul de inteligenţă al unui copil crescut într-o familie săracă este cu 6 puncte mai mic decât al unuia care provine dintr-o familie mai înstărită. Iar decalajul nu se oprește aici, pe măsură ce vârsta creşte, diferenţa se accentuează.

Copiii care au participat la studiu au fost evaluaţi de 9 ori între 2 şi 16 ani, cu ajutorul unor teste variate. Nu mai puţin de 15.000 de copii și părinţii lor au fost evaluaţi în cadrul acestui studiu îndelungat, care face parte din programul Twins Early Development (Teds). Scopul acestuia este să urmărească influenţa condiţiilor socio-economice şi genetice asupra inteligenţei.

Dr. Sophie von Stumm, care a condus studiul, a declarat că se cunoștea de mai mult timp faptul că în cazul copiilor cu un statut socio-economic defavorabil se înregistrează un scor mai scăzut la testele de inteligenţă decât în cazul copiilor care provin din familii înstărite. Noutatea acestui studiu constă în faptul că a reușit să observe cum evoluează relaţia dintre inteligenţă și un mediu de dezvoltare nefavorabil. Astfel, diferenţa de inteligenţă poate să se tripleze până la vârsta adolescenţei, fapt care determină abordarea problemelor vieţii cu un decalaj faţă de colegii care au un statut social favorabil.

Inteligenţa și sărăcia

Anul trecut, un studiu publicat în revista Science arăta că nu IQ-ul redus duce la sărăcie, ci sărăcia este cea care generează o capacitate cognitivă mai limitată. Sărăcia este adesea văzută ca rezultatul unui eşec personal sau al creşterii într-un mediu nefavorabil, însă studiul arată că „lipsa de resurse financiare poate afecta funcţiile cognitive”, a afirmat Jiayingt Zhao, profesor de psihologie la Universitatea din British Columbia (Canada).

Studiile de acest gen pot fi interpretate eronat, lucru care îi îngrijorează, de fapt, pe cercetători. Oamenii ar putea crede că, dacă sărăcia duce la pierderea unor puncte de IQ, e obligatoriu ca oamenii cu inteligenţa redusă să ajungă să fie săraci. „Toate datele noastre arată opusul, de fapt. Nu este vorba despre oameni săraci, ci este vorba despre oamenii care se întâmplă să trăiască în sărăcie. Toate datele sugerează că nu este vorba de persoane, ci de contextul în care trăiesc”, a concluzionat unul dintre oamenii de știinţă.

Poate fi sărăcia învinsă întotdeauna?

Autorii motivaţionali lasă impresia cititorului că oricine poate reuși în viaţă, în ciuda condiţiilor de mediu sau a educaţiei primite. Cu alte cuvinte, voinţa poate zdrobi determinismul social nefavorabil și poate deschide un nou orizont fiinţei umane. Sunt suficiente exemple care să susţină această premisă.

De pildă, un autor precum Dale Carnegie insistă mult asupra autoeducaţiei ca una dintre cheile succesului care poate frânge orice obstacol. Condiţiile de viaţă precare nu pot constitui o justificare pentru resemnare și abandonarea ţelului în viaţă. Însuși Carnegie este un exemplu al reuşitei. S-a născut sărac, la o fermă, însă a devenit unul dintre cei mai titraţi scriitori de dezvoltare personală.

Abraham Lincoln este nelipsit din orice top al oamenilor de succes. Născut într-o familie săracă de fermieri, din părinţi analfabeţi, Lincoln constituie un model concret al modului în care sărăcia poate fi învinsă. Nici Edison nu a avut o copilărie mai avantajoasă, beneficiind de foarte puţină educaţie formală. Și în prezent pot fi întâlnite cazuri similare. Una dintre cele mai de succes femei americane, Oprah Winfrey, sau multe dintre vedetele actuale ale Hollywoodului s-au confruntat în copilărie cu sărăcia.

Luând în considerare aceste cazuri, dar și studiile anterioare, realizăm două lucruri: (1) sărăcia nu ar trebui să fie un obstacol absolut și (2) acuza că sărăcia este doar vina celui în cauză nu ţine cont de o întreagă complexitate de aspecte determinante, printre care și elementul personal sau dezvoltarea intelectuală pe care le evidenţiază studiile.

Chiar contează doar IQ-ul?

Dacă IQ-ul este cel mai important aspect al performanţei educaţionale, atunci sunt justificate așteptările de creștere a inteligenţei. Există însă un aspect ignorat. El este ilustrat în povestea celebră cu tatăl bogat care și-a dus copilul să petreacă o noapte la o familie săracă. Scopul era nobil: să îl înveţe ce înseamnă viaţa reală. La întoarcere, tatăl i-a evaluat experienţa. Răspunsul copilului a fost surprinzător. „Am învăţat că noi avem un câine, iar ei au patru. Noi avem o piscină, iar ei au lacul întreg. Noi avem un acoperiș luminos, iar ei au cerul cu stele și lună. Noi avem o grădină frumoasă, iar ei au pădurea întreagă.”

Lecţia învăţată de copil, chiar fictivă fiind, poate deschide un alt câmp de investigaţie. Cum poate fi definită sărăcia? Doar prin prisma unei inteligenţe în recul? Copilul are propria lui definiţie. O exprimă în cuvinte de recunoștinţă la adresa tatălui: „Îţi mulţumesc, tată, că ne-ai arătat cât de săraci suntem!”

Cu siguranţă, sărăcia are dezavantajele și suferinţa ei, însă, abordată în mod pozitiv, poate să devină o binecuvântare, una de care nici cei mai bogaţi oameni nu știu să beneficieze, în ciuda coeficientului de inteligenţă pe care se străduiesc să îl dezvolte.