Tod și Justin Purvis au aflat că suferă de coroideremie, o boală genetică incurabilă ce le va slăbi vederea și în final îi va lăsa orbi. În primă instanţă, diagnosticul a fost greu de suportat, însă în final, a devenit elementul care i-a inspirat să pornească într-o călătorie cu un scop mai presus decât cel de a avea, poate pentru ultima dată, o aventură cu toate simţurile.

„Prima dată ne-am decis să plecăm într-o călătorie împreună, dar mai târziu ne-a venit ideea de a o filma pentru a realiza un documentar despre această experienţă”, a mărturisit Tod într-un interviu pentru Chain Film Festival. Astfel s-a născut documentarul Driving Blind (Conducând orb) – povestea unei călătorii fizice și emoţionale.

Fraţii au ales ca punct de plecare zona de periferie a Americii. Locul a fost ales special pentru a simboliza modul de evoluţie a bolii, care atacă vederea periferică. Aventura, care a durat 38 de zile, nu a fost lipsită de provocări, deoarece Tod și Justin se aflau deja într-un stadiu avansat al bolii, iar călătoria cu mașina îi expunea pe cei doi unui mare pericol.

„Am început să filmăm cu impresia că Tod și Justin aveau cel puţin jumătate din abilitatea lor vizuală. La final a ieşit la iveală faptul că vederea lor era mult, mult mai slabă, iar călătoria și filmul nu ar mai fi fost realizate dacă am fi știut că ei conduceau, de fapt, orbi. Justin a fost declarat orb la finalul călătoriei”, au declarat producătorii documentarului, citaţi de CNN.

Pentru unii, decizia celor doi fraţi de a conduce aproape orbi prin ţară poate părea nebună, însă acesta a fost modul lor de a atrage atenţia asupra acestei afecţiuni grave, care în prezent nu poate fi tratată și care afectează 1 din 50.000 de indivizi, potrivit cifrelor publicate de Fundaţia de Cercetare asupra Coroideremiei.

„Scopul nostru cu această excursie a fost acela de a crește gradul de conștientizare cu privire la coroideremie, o boală extrem de rară, și de a promova strângerea de fonduri pentru cercetări legate de această afecţiune, pentru care în prezent nu există tratament și care este ireversibilă. De asemenea, am vrut să ne bucurăm de frumuseţea Americii atât cât mai putem. De-a lungul călătoriei, ne-am putut pune în situaţii noi și incomode, ieşind din ele nu numai în viaţă, dar și cu siguranţa sentimentului că ne-am testat și putem face faţă provocărilor”, susţine Tod.

Dincolo de obstacolele drumului, cei doi fraţi au cunoscut oameni remarcabili afectaţi de această boală care, prin exemplul lor, îi pot inspira pe ceilalţi că pierderea vederii nu înseamnă finalul vieţii. Unul dintre aceștia este Eric „Artman” Hartman, din New Orleans, a cărui vedere este extrem de afectată. „Este un artist care încă pictează, deși îi ia mult mai mult timp să îşi vadă munca, din cauza bolii”, povestește Tod. David, din Minnesota, este un alt exemplu care i-a impresionat. Cu toate că și-a pierdut complet vederea, bărbatul este împăcat cu situaţia și își păstrează optimismul și fericirea, în ciuda dificultăţilor impuse de afecţiune.

Experienţa le-a demonstrat totodată celor doi fraţi cât de multe lucruri sunt capabili să facă, deşi trăiesc tot mai mult o viaţă în întuneric. „După ce am primt diagnosticul, am devenit deprimat și retras. Veneam acasă de la serviciu și stăteam pur și simplu în apartament, plângându-mi de milă și fiind prea nervos pentru a mai ieși și a mă bucura de viaţă. După excursie, m-am simţit mult mai comod să mă expun noilor situaţii”, mărturisește Tod.

Justin a fost, de asemenea, marcat pozitiv de experienţă, care l-a determinat să facă un pas important. Imediat după călătorie, el a hotărât să își urmeze obiectivul mult visat, acela de a deveni actor, iar acum predă lecţii de improvizaţie.

În final, Tod oferă un sfat preţios, o idee care speră că documentarul a transmis-o tuturor celor care l-au văzut sau care le-au auzit povestea: „Indiferent de situaţie… trăiește-ţi viaţa din plin!”