„Loveşte şi fugi” — joaca fatală ajunge şi în România

58

Într-o cultură a violenţei, a imaginilor şocante şi a disctracţiilor ieftine, un nou joc real încinge spiritele din cauza consecinţelor mortale pe care le are. Se numeşte „loveşte şi fugi" (knockout game) şi presupune lovirea, în plină stradă, dintr-o singură lovitură care să ducă la pierderea cunoştinţei, a necunoscuţilor. Motivul: „simpla distracţie".

„Mă plictiseam teribil." Aceasta a fost singura justificare pe care a găsit-o un tânăr american de culoare, care a ucis un bărbat în urma acestui joc. Atacurile sunt neprovocate şi presupun surprinderea victimei, „pentru un efect cât mai mare". Victima vulnerabilă suferă adeseori contuzii, fracturi şi chiar îşi pierde viaţa din cauza consecinţelor cranio-cerebrale ale loviturilor.

„Distracţia" este filmată şi materialul video este postat pe Youtube sau alte platforme video unde devin virale. Nu doar că stârnesc amuzamentul utilizatorilor care comentează şi le distribuie, dar şi admiraţia faţă de „tehnica" atacatorului. Dincolo de bizarul şi crudul „joc", psihologii se întreabă oare ce anume determină un asemenea trend extrem.

Istoria unui joc mortal

„Jocul" a apărut în statul american New Jersey, în urmă cu 22 de ani, atunci când un student norvegian a fost ucis de trei adolescenţi. Procurorii care instrumentaseră cazul au concluzionat că victima fusese ţinta unei lovituri puternice, dar decesul fusese cauzat de lovituri repetate din partea celorlalţi adolescenţi. Însă nici acest incident, nici altele asemănătoare nu au dat de bănuit anchetatorilor, aceştia considerând că toate sunt doar „răfuieli între bande de cartier, de atacuri în scop de jaf sau de răzbunări pe diverse motive".

Ulterior însă, atacurile s-au înmulţit în Statele Unite şi au adus în atenţia mass-mediei cazuri din ce în ce mai revoltătoare. Pe de o parte, cel mai adesea, atacatorii au fost afro-americani, iar victimele, bărbaţi şi femei caucaziene şi uneori evrei. Aceasta a aprins spiritele naţionaliştilor şi a dat apă la moară mass-mediei. Pe de altă parte, unele cazuri au fost mediatizate din cauza vitezei de reacţie a victimelor, o raritate în asemenea cazuri.

În 2005, trei adolescenţi din statul Illionois au fost arestaţi pentru uciderea unui biciclist în vârstă de 61 de ani şi pentru tentativa de ucidere a unui bărbat de 46 de ani. Patru ani mai târziu, un bărbat de 29 de ani a fost bătut într-o parcare de un alt grup de adolescenţi, care au recunoscut că jucau „knockout". Şi seria victimelor continuă, cea mai tânără fiind un băiat de 12 ani şi cea mai în vârstă, o femeie de 79.

Răspândirea în Europa

Accesul la internet a făcut ca videoclipurile să fie vizionate şi puse în practică şi în alte ţări ale lumii. Unul dintre primele cazuri înregistrate în afara SUA a avut loc în 2005, în Marea Britanie, unde jocul a fost denumit „happy slapping" (pălmuit fericit). În această variantă, victimele sunt pălmuite zgomotos, dar puterea loviturii poate determina şi moartea acesteia, după cum a fost cazul şi lui Ekram Haque.

Tot în Europa, de data aceasta în Franţa, parlamentul a introdus un amendament menit să prevină astfel de acte de delicvenţă, chiar dacă atacurile nu sunt nici pe departe la fel de violente ca cele din SUA. Alte ţări în care au loc asemenea atacuri sunt Danemarca şi Japonia, dar şi în România se simte o influenţă timidă. Din fericire, tinerii români se amuză pe seama trecătorilor doar atingându-i, într-un soi de leapşa.

Ce spun psihologii

Apetenţa copiilor şi tinerilor pentru violenţă, sub forma jocurilor sau filmelor, a constituit o preocupare pentru psihologi în ultimii ani. Cu privire la această tendinţă de a te manifesta violent către exterior, psihologul Ionuţ Ghiugan consideră că ea poate fi explicată simplu, prin influenţa mediului sociocultural asupra individului. „Profilul psihologic al unui tânăr care se lasă atras într-o astfel de direcţie, are la bază o istorie de expunere repetată la violenţă, fizică sau verbală, în mediul de creştere şi formare", a explicat acesta într-un interviu pentru adevărul.ro.

În plus, expunerea la ştiri, filme, jocuri video violente conduce tinerii spre concluzii care sunt departe de realitate. În timp ce un adult înţelege consecinţele unui comportament distructiv, „copilul vede eroul care face dreptate de unul singur, obţinând ceea ce i se cuvine sau pedepsind violent personajele negative, deoarece el nu primeşte nicio pedeapsă", mai arată Ghiugan. Pe termen lung, violenţa este văzută ca ceva normal, de dorit şi care aduce beneficii. Prin urmare, o generaţie întreagă este modelată după această gândire. O generaţie care reprezintă un barometru important al stării societăţii în care trăim, concluzionează psihoterapeutul.