O poveste fără Făt-Frumos: Căsătoriile de la 9 ani, aproape legalizate în Irak

174

Într-o bună zi, o oarecare fetiţă irakiană care de-abia a împlinit 9 ani se va trezi brusc întreruptă acasă din jocul ei. Vândută și căsătorită forţat cu un străin, ea va fi retrasă de la școală și despărţită de prieteni. Copilăria furată îi va fi înlocuită de violenţă domestică și abuz, iar inocenţa, de izolare socială. Deși nepregătită emoţional sau fizic, ea va deveni o soţie și o mamă căreia i-au fost răpite încă din startul vieţii dreptul la sănătate, educaţie sau viitor.

 

Aceasta ar putea fi realitatea în Irak, dacă legea care permite căsătoriile cu și între minori va fi acceptată în parlament în data de 30 aprilie.

Cunoscută sub numele de „Ghid al Statutului personal Jaafari”, cu referire la numele imamului shiit irakian, legea, în forma actuală, permite abuzul sexual din timpul mariajului și îi conoferă soţului control total asupra partenerei de viaţă.

De asemenea, custodia copiilor este transferată automat tatălui în cazul unui divorţ, împreună cu dreptul la proprietate și domiciliu. Mult mai șocant, proiectul permite căsătorirea cu minori, începând de la 9 ani. „Ceea ce am decis este strict democratic”, a declarat, în apărarea hotărârii, Ali al-Moussawi, purtător de cuvânt al prim-ministrului irakian. „Am trimis regulamentul pentru a fi votat în parlament și membrii au hotărât să nu se opună. Unele dintre reţelele media pretind o degenerare a situaţiei din ţară, dar nu este adevărat. Este o situaţie similară cu dezbaterile privind căsătoriile între homosexuali din Vest.”

Mariajul cu fete tinere nu este, din păcate, o noutate la nivel internaţional. Ca urmare a unui studiu recent efectuat de ICRW (Centrul Internaţional de cercetare a drepturilor femeilor), s-a putut observa că nu mai puţin de o treime dintre femei s-au căsătorit înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, iar una din nouă înainte de vârsta de 15 ani. Zona sud-vestică a Saharei și sudul Asiei cunosc cea mai mare densitate a cazurilor de acest fel.

Consecinţele nefaste ale problemei sunt evidente de-a lungul fiecărui meridian. Soţiile-copil sunt de cinci ori mai predispuse să moară în timpul sarcinii, la aceasta adăugându-se un risc de șase ori mai mare de fi infectate cu HIV sau cu alte boli cu transmitere sexuală. În plus, șansele de a fi ameninţate sau agresate fizic de către soţ cresc invers proporţional cu vârsta fetelor, „miresele timpurii” dovedind deseori simptome constante ale stresului posttraumatic: sentimente de neputinţă, depresie și disperare.

Consecinţe neprevăzute

Căsătoriile cu și între minori au loc, cel mai des, în comunităţile din zonele rurale, ca efect al aranjamentelor părinţilor, în vederea unui profit pe termen scurt. Ele perpetuează însă cercul distrugător al sărăciei. În ceea ce privește legea care permite unirea civilă cu fetele de peste 9 ani, datele sugerează că legea este una dintre iniţiativele politice ale mișcării Shia, înainte de alegeri.

Contextul a fost creat de ocupaţia americană din 2003, când a fost suspendată constituţia Irakului și s-a hotărât pedepsirea responsabililor pentru căsătorirea minorilor cu închisoarea pe viaţă. Reacţia a fost, din păcate, diametral opusă celei scontate, conducând la un naţionalism extrem. Ali Shukri, ministrul Dezvoltării, declara în campania sa de după plecarea americanilor, cu mândrie: „Irak este ţara numarul 1 în lume în ceea ce privește mariajul cu fete tinere.”

În mod curios, într-un spaţiu care pretinde a avea și un spirit religios, un fenomen de aceeași parte a controversei este și așa-numită Zawaj al Misyar, un tip de cununie temporară („a călătorului”), care îi permite bărbatului să abuzeze fizic de partenera sa, în mod legal, până când hotărăște să rupă uniunea.

Schimbarea este posibilă

În ciuda faptului că tradiţia milenară a relaţiilor disproporţionate ca vârstă este întipărită în cultura ţării, schimbarea este totuși posibilă. Cel puţin aceasta este ceea ce declară tot mai frecvent guvernele și organizaţiile care lucrează în mod activ să descurajeze practica unor astfel de căsnicii prin programe de informare referitoare la urmări, alternative viabile și legile existente deja în cadrul comitetelor internaţionale. Multe dintre iniţiative sunt legate de mișcarea globală „Girls not Brides” (Fetiţe, nu mirese) care alături de problema discutată, își propune să prevină traficul de copii, muncitorii infantili și discriminarea femeilor, printr-un proiect al educaţiei pentru toţi.

Propunerea mizează pe obţinerea a patru mari reușite: dispariţia căsătoriilor cu minori, a discriminării, a analfabetismului, a muncii prestate de copii.

Într-o lume în care se estimează că până la 15,4 milioane de fete minore se vor căsători până în anul 2030, Naţiunile Unite se află aproape pe ultima sută de metri a pistei, înainte ca acţiunile împotriva drepturilor copilului să prindă avânt. Urmărind progresul iniţial — trimiterea a aproape 40 de milioane de elevi în școli, ONU își dorește pentru acești tineri mai multe șanse la sănătate, angajare și un nivel mai înalt de trăi. Doar în acest fel, cei peste 57 de milioane de copii marginalizati, de la fetiţa irakiană vândută unui necunoscut la micul muncitor neplătit și copilul orfan sau fără cămin, vor putea să-și înceapă existenţa având viitorul la un pas distanţă.