Oxford Dictionaries desemnează „selfie” drept cuvântul anului. Ce spune asta despre noi?

68

Oxford Dictionaries a desemnat termenul „selfie" drept cuvântul anului. Editorii au motivat distincţia spunând că acest cuvânt a evoluat de la o expresie a jargonului urban, nișat în social media, la un termen adoptat la scară largă pentru a defini o fotografie-autoportret, informează BBC.

Definiţia publicată de Oxford Dictionaries pentru termenul „selfie" este „o fotografie pe care cineva și-o face singur(ă), de obicei cu un smartphone sau un webcam, și pe care o uploadează pe un site social media."

Pentru a ajunge să fie desemnat drept cuvânt al anului, termenul trebuie să fi fost introdus cu mai mult de 12 luni înainte de a primi distincţia, dar trebuie să fi devenit foarte utilizat abia în ultimul an. Potrivit cercetătorilor, frecvenţa utilizării cuvântului în limba engleză a crescut cu 17% în ultimul an, însă el a fost adoptat, neoficial, și de vorbitorii altor limbi. Oxford Dictionaries folosește un program de cuantificare a utilizării cuvintelor în spaţiul online prin colectarea lunară a unor parametri de pe web. Software-ul poate fi folosit pentru a urmări apariţia unor cuvinte noi și pentru a monitoriza schimbările de ordin geografic, registru și frecvenţa utilizării.

Așa s-a aflat că termenul „selfie" a fost folosit pentru prima dată online în anul 2002, pe un forum australian. Un bărbat a postat o fotografie arătându-și rănile de pe faţă și susţinând că s-a împiedicat pe scări. Omul își cerea scuze pentru aspectul neclar al pozei, spunând că „nu era beat, ci că își făcea un selfie".

Anul acesta, cuvântul a fost pe val în lumea anglofonă și datorită unor fotografii precum cea devenită virală, în care Papa Francisc se fotografiază alături de câţiva adolescenţi. Apoi, câteva iniţiative private de site-uri dedicate exclusiv selfie-urilor au câștigat notorietate și au fost analizate de presa internaţională. Este cazul site-ului afiliat tumblr „Selfie-uri în locuri serioase", care a adunat numeroase autoportrete care stârnesc reacţii prin prisma faptului că sunt făcute în locuri care inspiră la sobrietate (precum Auschwitz, Memorialul 9.11, Zidul Berlinului ș.a.m.d.). Un site similar colectează selfie-uri făcute înainte, după și chiar în timpul unor înmormântări.Fondatorul acestor site-uri, newyorkezul Jason Feifer, declara pentru BBC că unul dintre motivele pentru care selfie-urile în locuri „tabu" au din ce în ce mai mare priză la public este acela că, „pentru prima dată în istoria umanităţii, avem abilitatea de a împărtăși cu ceilalţi orice vedem, oricând vedem; (…) încă încercăm să ne dăm seama ce valoare are această abilitate – poate că totul ar trebui împărtășit sau poate că nimic nu ar trebui."

Și fondatorul site-ului Frontback, Frederic della Faille, accentuează tot latura comnicativă a acestor fotografii: „Nu e vorba despre cât de frumos ești, (…) e mult mai mult; e ca și cum faţa ta este un instantaneu prin care încerci să explici un moment sau să spui o poveste", declara della Faille, pentru New York Times.

„Oamenii îşi fac griji pentru modul în care sunt văzuţi. A-ţi face o poză e un fel de a încerca să înţelegi cum te văd ceilalţi, cine ești și cum arăţi; și nu-i nimic rău în asta", e de părere Clive Thompson, autorul cărţii Smarter Than You Think: How Technology is Changing Our Minds For The Better, citat de aceeași sursă.

Psihologii vin cu informaţii și mai profunde: „Infrastructura noastră ne programează să reacţionăm la feţe", explică Pamela Rutlege, director Media Psychology Research Center. „E ceva inconștient. Creierele noastre procesează imaginile mai repede și sunt mai atente atunci când vedem feţe. Dacă ne uităm pe o pagină întreaga cu poze, cele pe care le vom observa vor fi prim-planurile și selfie-urile", a mai spus Rutlege.

E încă dificil de estimat ce impact psihosociologic are accentuarea tendinţei de a împărtăși cu ceilalţi autoportrete. O atitudine ar fi aceea circumscrisă părerii că noile generaţii sunt mai narcisiste decât cele anterioare. O alta, mai circumspectă, este aceea formulată de Jenna Wortham, jurnalist New York Times. Ea recomanda să vedem „selfie-urile din cel mai bun unghi al lor – acela de «jurnal vizual»". Pentru că „restul e, desigur, deschis interpretarii".