Estetica suferinţei: depresia exaltată pe reţele sociale

244

Citate depresive și melancolice despre durere, suicid și moarte, fotografii în alb și negru cu răni și cicatrici lăsate de lama de ras pe încheieturi – toate aceste imagini alcătuiesc o „estetică a suferinţei" și sunt elogiate fără perdea de adolescenţii vulnerabili pe reţelele de socializare. Este fenomenul o strategie pentru a face faţă depresiei, o justificare pentru automutilare sau doar un mijloc de (auto)compătimire într-o depresie închipuită?

Jurnaliștii de la The Atlantic au analizat trendul exaltării durerii asociate cu arta în comunităţile online de pe Tumblr, doar una dintre reţelele sociale unde este promovată această practică. Până de curând și Laura, o adolescentă de 16 ani din Paris, a făcut parte dintr-o astfel de comunitate. Ea s-a regăsit în fotografiile care îmbinau arta cu durerea interioară și în texte depresive, precum: „Deci e în regulă ca tu să mă rănești, dar eu nu pot să mă rănesc?", „Vreau să mor de o moarte frumoasă" sau „Oamenii care mor din cauza sinuciderii nu vor să își pună capăt vieţii, vor să pună punct suferinţei lor". Alarmant e însă faptul că printre imaginile publicate pe astfel de reţele se află și fotografii ori fișiere în format GIF (materiale video foarte scurte, mute și care se repetă) în care adolescenţii se automutilează.

Statisticile arată că unul din patru adolescenţi se va confrunta cu un episod de depresie severă în timpul perioadei de liceu, susţine dr. psiholog Kalaman Heller într-un articol pentru PsychCentral. De asemenea, cercetările arată că între 10 și 15% dintre adolescenţi sau copii se vor simţi deprimaţi la un moment dat. Totodată, fetele cu vârste cuprinse între 12 și 17 ani sunt de trei ori mai expuse riscului de a se confrunta cu un episod de depresie decât băieţii de aceeași vârstă, arată un raport efectuat în 2012 de Administraţia pentru Servicii de Sănătate Mintală și Abuz de Substanţe

Cu toate că mulţi adolescenţi se confruntă cu depresia în această perioadă în care se află în căutarea afirmării propriei persoane, dr. Stan Kutcher, expert în psihiatrie aplicată adolescenţilor, este de părere că mulţi dintre tineri confundă depresia cu stresul provocat de evenimentele de zi cu zi. „Observi copii care consideră că suferă de depresie, dar ei nu au o depresie. Sunt supăraţi sau demoralizaţi, sunt puși în dificultate de ceva", susţine expertul, citat de The Atlantic. Pentru adolescenta Laura e limpede însă că „sunt mulţi oameni care suferă". Psihologii spun că, fiindcă nu cunoaștem exact situaţia, poate fi chiar periculos să presupunem că cei care spun că sunt deprimaţi doar își închipuie acest lucru. Mai mult, ea susţine că și cei care nu suferă cu adevărat de depresie clinică, denumiţi de ea „deprimaţi wannabe", se confruntă cu anumite tulburări care îi fac să nu mai distingă graniţele dintre depresie și emoţii negative. Comunităţile care elogiază această estetică a suferinţei nu fac altceva decât să îi determine pe membrii lor să „își alimenteze unul altuia obsesiile", crede Laura.

Dr Mark Reinecke, directorul Departamentului de psihologie de la Spitalul Northwestern Memorial, este de părere că deși aceste grupuri le oferă adolescenţilor un mediu în care găsesc înţelegere, acestea nu aduc un aport semnificativ pentru rezolvarea problemelor acestora. Pentru că în astfel de comunităţi tinerii găsesc înţelegerea de care au nevoie, devine dificil pentru aceștia să le părăsească, de teamă că nu vor mai găsi pe cineva cu care să vorbească în același mod deschis, dar nici aceeași acceptare.

La fel de greu a fost și pentru Laura să se desprindă de aceste comunităţi. De aproximativ opt luni ea a renunţat să mai urmărească bloguri care promovează automutilarea. Probabil nu ar fi reușit prea curând să facă acest pas, dacă nu ar fi primit ajutor din partea prietenilor din viaţa reală. Dr. Kutcher este de părere că o soluţie pentru a stopa acest fenomen stă în mai buna instruire a specialiștilor care lucrează și care îi consiliază pe adolescenţi.

Studii anterioare care s-au concentrat asupra efectelor negative ale reţelelor sociale asupra adolescenţilor au ajuns la concluzia că aceste platforme pot alimenta, la rândul lor, sentimentul de depresie. Pe lângă faptul că aceste canale nasc dependenţă, ele slăbesc relaţiile interpersonale din lumea reală, dar micșorează și calitatea vieţii sociale. Internetul le pune tuturor la dispoziţie o gamă variată de informaţii, inclusiv legate de metode de sinucidere sau de automutilare, care pot fi accesate doar prin câteva click-uri. De exemplu, în urma analizei unei serii de studii, cercetătorii de la Oxford au descoperit că aproximativ 59% dintre cei care au participat la una din cercetări au declarat că s-au documentat despre sinucidere folosind internetul. Chiar dacă în unele circumstanţe, folosirea internetului și a reţelelor sociale poate fi benefică pentru adolescenţii depresivi, ajutându-i să găsească un loc unde se simt înţeleși, ori indivizi cărora se pot confesa, în anumite cazuri, acestea pot conduce la comportamente periculoase. „Dacă nu te abaţi pentru a căuta astfel de lucruri, nu vei lua contact cu ele", susţine Laura în legătură cu toate acele comunităţi sociale online unde tinerii își împărtășesc depresia. Însă ea subliniază că „mulţi (tineri) nu se străduiesc să le evite", citează The Atlantic.