Poveștile și arta ar putea inversa declinul empatiei tinerilor

312

„Adolescenţii de azi sunt absenţi din viaţa lor și din a altora. Ei plutesc liber într-o lume virtuală, unde nu contează cu adevărat decât să fie observatori reci ai unei existenţe detașate", spune psihiatrul Keith Ablow pentru Fox News. Cum mai poate rezona mesajul de iubire al creștinismului cu astfel de oameni? Cercetătorul american James Tonkowich crede că arta ar putea fi răspunsul.

Afirmaţia lui Ablow potrivit căreia tânăra generaţie e lipsită de empatie și dizolvă compasiunea descrie unul dintre cele mai nocive aspecte ale existenţei cu care omenirea se confruntă la ora actuală. „Aceasta ne-ar putea ruina", este concluzia lui Ablow.

În aceeași tonalitate, James Tonkowich, cercetător la The Institute on Religion & Democracy, argumentează gravitatea situaţiei utilizând un exemplu preluat din lucrările sociologului Christian Smith, profesor la Universitatea Notre Dame. Acesta le-a adresat o întrebare tinerilor pentru a sesiza dacă convingerile lor au un caracter absolut sau relativ. Răspunsul pe care îl indică Tonkowich pentru Religion Today este dezarmant: „Marea majoritate … nu au înţeles întrebarea. Au fost incapabili de a concepe ceea ce ar putea însemna adevărul obiectiv și moralitatea".

În faţa unei asemenea situaţii, cercetătorul american consideră că sursa ignoranţei constă într-o problemă de autoritate. În timp ce părinţii s-au revoltat împotriva autorităţii impuse din afară, copiii lor sunt incapabili de a mai concepe măcar existenţa unei asemenea autorităţi, aceasta constituind una dintre provocările societăţii actuale, în opinia lui Tonkowich.Copiii învaţă reciprocitatea, încrederea și empatia în cadrul relaţiilor de familie. Perturbarea acestor relaţii fundamentale are un impact negativ major asupra copiilor, precum și asupra celor din jurul lor. În special, copiii cu un singur părinte – sau cu părinţi complet absenţi – sunt mult mai pasibili să comită infracţiuni", afirmă economistul Jennifer Roback Morse, într-un eseu publicat pentru Hoover Institution. De asemenea, el susţine că rezultatul unei asemenea deviaţii constă în formarea unor copii cu disciplină, compasiune și empatie insuficientă.

Cercetătorul american James Tonkowich se întreabă cum am putea să le predicăm Evanghelia acestor tineri. Ea sesizează că acesta este un obiectiv care nu permite identificarea unei soluţii atât de facile pe cât ar părea să fie. „Cum poţi predica Evanghelia unor oameni care nu au nici un sens de bine și rău… Cum poţi comunica compasiunea și empatia lui Hristos răstignit unor oameni care nu simt compasiune și empatie? Cum poţi explica iubirea Tatălui unor oameni care este posibil să nu fi avut niciodată un tată, ca să nu mai vorbim că n-au simţit dragostea de tată?" Cercetătorul american consideră că în societatea modernă noi nu mai împărtășim aceleași categorii ontologice și același sistem moral. Trăim în două lumi separate, cu puţină elemente comune care să permită comunicarea valorilor Evangheliei așa cum era posibil în trecut.

Plecând de la această realitate, Tonkovich subliniază că singura opţiune viabilă rămâne exprimarea iubirii care se sacrifică, mărturisind astfel despre posibilitatea unei vieţi mai bune. Nu în ultimul rând, susţine el, avem nevoie de o „artă mai bună și povești mai bune". Sugestia lui este să găsim modalităţi de a crește impactul asupra imaginaţiei celor cu care venim în contact cu imagini și povești care să le demonstreze și, în cele din urmă, să îi câștige pe tineri în vederea experimentării a ceea ce este bun, adevărat, și frumos. Importanţa unui asemenea demers a fost evidenţiată și de cercetătorii de la Universitatea „York" din Canada. Aceștia au observat că numărul de poveşti pe care le citesc preşcolarii influenţează abilitatea lor de a înţelege emoţiile persoanelor din jur. Mai mult de atât, conform aceluiași studiu, chiar adulţii care nu obişnuiesc să citească ficţiune ar fi mai puţin empatici, subliniază și ziarul Adevărul.