Pseudo-pocăinţa lui Lance Armstrong

44

Un supravieţuitor al cancerului câştigă cea mai istovitoare competiţie a lumii, de şapte ori la rând, fără să se fi dopat. Aceasta este povestea în care dorim să credem, nu-i aşa? Joi seara, o lume întreagă a avut confirmarea, chiar din gura lui Lance Armstrong, că lucrurile stau cu totul altfel. Toţi cei care au aşteptat ca interviul cu Oprah să conţină o pocăinţă a ciclistului au fost însă foarte dezamăgiţi.

Discursul de aseară a debutat cu o serie de întrebări la care Armstrong trebuia să răspundă afirmativ sau negativ. „Ai folosit substanţe interzise?". Armstrong a răspuns, fără echivoc „Da". Şi tot afirmativ a răspuns şi la întrebările legate de folosirea EPO, a cortizonului, a testosteronului, a hormonului de creştere şi a numeroaselor tranfuzii de sânge pentru câştigarea celor şapte titluri din Turul Franţei.

Interviul, care a fost realizat în două părţi şi a cărui continuare va fi difuzată în această seară, include un număr de declaraţii surprinzătoare. Întrebat dacă a simţit vreodată că face ceva greşit dopându-se, Lance a răspuns negativ. La fel şi atunci când a fost întrebat dacă a simţit că înşeală folosind substanţe interzise. „Verificând definiţia cuvântului „trişor" am constatat că nu pot fi inclus. Nu aveam un avantaj faţă de colegii mei, pentru că toata lumea se dopa", a explicat el.

Chiar dacă Armstrong a confirmat abia acum acuzaţiile care îi sunt aduse de mulţi ani şi a declarat că are un „caracter slab", cei mai mulţi comentatori din presa americană consideră că interviului i-a lipsit o afirmaţie esenţială. Ciclistul nu a cerut iertare în direct tuturor oamenilor care au crezut în el, tuturor supravieţuitorilor cancerului şi fanilor care au crezut că toată această poveste a fost reală.

Mai mult chiar, Judy James, expert în limbajul corpului, a analizat mimica şi gestica lui Armstrong din timpul interviului pentru Sky Sports News. James a apreciat că ciclistul nu a arătat „niciun semn de umilinţă" şi „puţine emoţii". În opinia sa, Armstrong „nu arată ca un om plin de regrete şi a părut mai degrabă arogant în unele momente".

„Totul a fost o mare minciună pe care am spus-o de foarte multe ori", a conchis el. Mărturisirea este şocantă, atunci când priveşti la celălalt Lance Armstrong. Cel care a susţinut de numeroase ori că va nega că s-a dopat toată viaţa lui. Cel care a spus lumii, an după an, că nu se dopează şi că oricine susţinea contrariul nu urmărea decât să îi păteze imaginea.

Dar el nu a minţit doar reporterii, fanii, sponsorii şi supravieţuitorii cancerului, ci a minţit şi sub jurământ, în 2005. Iar de-a lungul timpului, minciuna lui Lance Armstrong a lăsat o serie de victime colaterale. Toţi prietenii i-au devenit duşmani atunci când au început să facă dezvăluiri. După ce Armstrong a negat acuzaţiile, toţi au devenit paria aproape peste noapte, devenind ţinta ameninţărilor fanilor şi a susţinătorilor fundaţiei Live Strong. Co-echipierii, familiile acestora, cei din echipa tehnică, toţi au fost etichetaţi ca „mincinoşi, invidioşi şi persoane care au încercat să profite de pe urma faimei lui Lance".

În rândul victimelor cărora Armstrong le-a intentat sute de procese de defăimare se numără maseuza Emma O'Reilly, pe care Armstrong a jignit-o în numeroase rânduri, folosing apelativul „o prostituată beată" şi fostul co-echipier Frankie Andreu şi soţia sa, Betsy, pe care Armstrong i-a numit "nebuni". La acea vreme însă era cuvântul lor împotriva cuvântului lui, Armstrong fiind susţinut de 250 de teste de dopaj care fuseseră negative şi sute de procese câştigate împotriva celor care îl acuzaseră.

Însă pe baza acuzaţiilor acestora, Uniunea Ciclistă Internaţională l-a deposedat pe Armstrong anul trecut de cele şapte titluri cucerite în Turul Franţei şi l-a suspendat pe viaţă din orice competiţie ciclistă, după ce l-a declarat vinovat de dopaj. Lance pierduse totul. În plus, dacă ancheta dezvăluie că dopajul este într-atât de răspândit între ciclişti, ciclismul riscă să fie eliminat din programul olimpic, a declarat un reprezentat al Comitetului Olimpic Internaţional, pentru Russia Today.

Aşadar, de ce această confesiune acum, după 13 ani? După declaraţiile sale, nu ar mai fi putut să se ridice la înălţimea „legendei" referitoare la victoriile sale, atât sportive, cât şi în lupta împotriva cancerului. Devenise supravieţuitorul devenit erou, ciclistul curat care flutura steagul american şi imaginea aceasta era copleşitoare.

Însă prieteni din anturajul ciclistului, care au dorit să îşi păstreze anonimatul, au declarat pentru New york Times şi USA Today că nu mustrările de conştiinţă l-au determinat pe Armstrong să mărturisească, ci dorinţa lui a de reveni în competiţii. Potrivit acestora, dacă ciclistul cooperează cu Agenţia Antidrog a Statelor Unite şi oferă informaţii cu privire la alţi sportivi care se dopează, dar şi mijloacele prin care aceştia o fac, Comitetul Olimpic poate reduce interdicţia la doar opt ani.

„În această seară, Lance Armstrong a mărturisit, într-un final, că strălucitoarea sa carieră a fost construită pe o combinaţie de dopaj şi înşelăciune. Este un pas într-o direcţie bună", se arată în comunicatul de presă emis de Agenţia Antidrog.