E mai responsabil ca un depresiv să nu aibă copii?

605

Când actriţa de comedie Sarah Silverman a declarat public faptul că nu îşi doreşte copii fiindcă nu doreşte să transmită mai departe problemele de natură psihică pe care şi ea şi alţi membri ai familiei ei le au, mulţi observatori au admirat gestul ca pe unul responsabil. Mai mulţi psihologi au profitat însă de ocazie pentru a atrage atenţia asupra inacurateţei acestei filosofii.

Potrivit propriei sale mărturisiri, Silverman suferă de depresie. „Nu vreau copii," a spus actriţa într-un interviu acordat Amandei de Cadenet. „Ştiu că am această depresie şi că este şi în familia mea. Fiecare familie are problemele ei, dar eu nu mă simt suficient de puternică să văd asta într-un copil."

Există însă cercetări care susţin că aceleaşi gene care ar putea provoca depresie, pot de asemenea să încurajeze sensibilitatea şi simţul artistic. Exact acelaşi bagaj genetic poate duce fie la depresie, fie la o supersănătate mintală. Factorul decisiv între acestea ar părea să fie mediul din copilărie. Astfel o atmosferă de stres acut ar duce la activarea genei depresive într-o manieră distructivă, în timp ce un mediu cald şi protector ar genera efectele pozitive ale genei.

Într-un material publicat de Atlantic, David Dobbs numeşte aceste gene „genele orhidee". În condiţii perfecte, aceste flori pot să eclipseze alte plante, dar în condiţii neprielnice se usucă repede şi mor. În schimb, „genele păpădie" permit o dezvoltare sănătoasă în orice fel de mediu.

Conform cercetărilor pe care le citează revista Time, a elimina genele cu risc de sănătate mintală poate elimina simultan şi beneficiile asociate lor. sugestia jurnaliştilor este tratarea durerii asociate bolii psihice şi cultivarea sensibilităţii sau a altor calităţi asociate acestei boli.