În urmă cu doi ani, o româncă de 29 ani cucerise lumea prin talentul său motivaţional. Articolul ei referitor la lucrurile la care trebuie să renunţi pentru a fi fericit a fost semnat cu numele de Purpose Fairy și publicat de Huffington Post.

A devenit cel mai citit material de dezvoltare personală, fiind distribuit pe internet de 1,2 milioane de ori. Un interviu acordat recent ziarului Adevărului provoacă prin profunzimea ideilor emise, dar naște și întrebări cu privire la implicaţiile căutărilor atât de insistente de mesaje motivaţionale.

Purpose Fairy, pe numele ei real Luminiţa Daniela Saviuc, a uimit prin incisivitatea mesajelor sale și prin profunzimea gândurilor pe care le-a expus. Suficient ca platforma americană Huffington Post să îi preia articolul referitor la modalităţile de obţinere a fericirii, fapt care a permis ca acesta să devină cel mai citit articol cu temă motivaţională din ultimii ani.

Evident că într-o situaţie de acest gen este inevitabil să apară întrebări cu privire la sursa de inspiraţie a acestui articol de succes. Conform spuselor Luminiţei, învăţăturile expuse provin dintr-o experienţă personală, una dureroasă, pe care nu a ezitat să o exprime public: „Am crescut într-un mediu foarte toxic şi plin de violenţă, iar această violenţă a încetat în momentul în care tata a murit. Aveam 12 ani, eram în clasa a V-a şi îmi aduc aminte şi acum cât de liberă m-am simţit. Cred că tatăl meu era o persoană foarte nefericită. Nu a ştiut să îşi rezolve dramele personale, nu a ştiut cum să-şi vindece rănile interioare. Aşa că a început să proiecteze asupra propriei familii tot ce era mai urât din el“, explică ea.

Nevoia de a ieși din această situaţie a determinat-o să își analizeze foarte serios viaţa și starea de nefericire în care se găsea. O viaţă în care recunoaște că a căzut de multe ori în capcana de a le permite multor persoane să o marcheze negativ, făcând-o să se simtă nevaloroasă. Pe parcurs, a înţeles că există o cheie a evadării. Iar aceasta se află chiar la ea.

„O minte curată e tot ce ai nevoie pentru a crea o viaţă frumoasă şi fericită. Dacă faci curăţenie în gânduri şi dacă reuşeşti să creezi doar gânduri care să te ajute să creşti şi să te iubeşti pe tine, o să ai o viaţă foarte frumoasă şi foarte fericită. S-a dovedit ştiinţific că avem 60.000 de gânduri pe zi şi că 75% din aceste gânduri sunt negative şi se repetă… Cum am putea fi fericiţi în aceste condiţii?“ întreabă Luminiţa.

Împlinirea pe care o clamează provine din înţelegerea sensului ei existenţial. „Eu sunt de părere că venim pe lume cu un dar anume, «a purpose to fulfill», şi că numai dacă lucrăm cu acest dar şi numai dacă îl împărtăşim cu restul lumii, vom fi cu adevărat fericiţi. În cazul meu, ştiu, cu siguranţă, că darul meu e să înfrumuseţez lumea într-un mod sau altul.”

O fericire motivată de sens

Din această asumare a rolului pe care știe că poate să îl joace în lume vine și satisfacţia interioară pe care românca o expune public. Confirmând ceea ce mulţi ani în urmă psihologul Viktor Frankl afirma, și anume că omul este motivat să progreseze prin identificarea propriului sens în viaţă. În lipsa acestuia, totul se rezumă la o existenţă anostă, fără miză, lipsită de orizont și de împliniri interioare.

Însă, pentru obţinerea acestui deziderat, este nevoie de motivaţie. Aceasta poate explica și succesul de care se bucură, în general, mesajele cu un caracter motivaţional. Sub formă de cărţi sau de articole pe internet, textele motivaţionale au avantajul că facilitează obţinerea fericirii. O asemenea promisiune transpare și din articolul Luminiţei. Cele 15 lucruri la care trebuie să renunţi ca să fii fericit sunt un fel de chei ale succesului. Mai mult decât afirmaţii, sunt, de fapt, niște sugestii presărate cu citate ale unor celebrităţi. Meritul articolului pare să fie cel de a identifica un drum mai sigur și mai convingător de obţinere a fericirii mult visate.

Mesajul româncei este provocator prin conţinut, dar și prin direcţia imprimată. Generând analiză, introspecţie, dar și întrebări cu privire la propriul parcurs spre fericire. Dincolo de succesul la public de care s-a bucurat articolul, se nasc dileme cu privire la implicaţiile de ordin general ale mesajelor motivaţionale. Nu poate fi negată utilitatea lor. Și nici faptul că ele constituie o sursă de motivaţie în depășirea obstacolelor vieţii. Ceea ce se poate pune sub semnul întrebării este reţeta de fericire pe care textele motivaţionale o prescriu fără reţinere.

Motivaţie fără realism?

Nu puţini sunt cei care ridică întrebări în privinţa aceasta. Spre exemplu, John Maxwell, el însuși un autor motivaţional de mare succes, susţine în cartea Începe să gândești că oamenii au tendinţa de a-și exagera succesele și de a-și minimaliza eșecurile. Mesajele motivaţionale au rolul lor în menţinerea acestei situaţii. Pot ajuta o persoană să vadă viaţa mai puţin întunecată decât este, dar pot și să îi inspir o gândire nerealistă cu privire la propriul ei potenţial.

Pot salva, dar pot și dărâma, în egală măsură. Fiindcă, în opinia lui Maxwell, nedezvoltarea unei gândiri realiste este calea cea mai sigură spre eșec. De aceea, gândirea pozitivă, devenită astăzi un fel de panaceu, este posibil să nu ducă întotdeauna la rezultatele dorite. Acesta este și motivul pentru care unii specialiști consideră că excesul de optimism alimentat de mesajele motivaţionale ale gândirii pozitive s-ar putea să nu faciliteze un parcurs uman atât de pozitiv. Chiar dacă la prima vedere aceasta nu este sesizabilă.

Voinţă fără Dumnezeu?

În plus, mai există un element prin intermediul căruia se contestă efectul benefic al mesajelor motivaţionale. Și acesta vine din spaţiul teologic. Acuzaţia principală este că gândirea pozitivă imprimată de textele motivaţionale a contribuit la infiltrarea în creștinism a unui curent de gândire toxic. Un curent care, de exemplu, în mediul american a luat forma evangheliei prosperităţii.

Chiar dacă această formă extremă de a înţelege esenţa religiei nu se manifestă pretutindeni, poate fi observat, totuși, un anumit tipar existent în majoritatea materialelor motivaţionale. Și anume cel conform căruia fericirea poate fi obţinută în urma unor strategii de ordin personal. Așa cum apar și în articolul Luminiţei. Potrivit acestei tendinţe, schimbarea anumitor lucruri atrage în mod natural și fericirea.

Importanţa schimbării este subliniată și în mediul religios. Din acest punct de vedere, mesajele motivaţionale par să fie compatibile cu orientarea religioasă. Problema care se ridică este în ce măsură reţeta fericirii chiar este în mâna omului. Și, mai ales, dacă fiinţa umană poate prin diferite mecanisme strategice să obţină acele transformări invocate și care, de fapt, sunt în atribuţiile lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, poate omul să o obţină o transformare prin eforturile sale? Aceasta este întrebarea esenţială pe care o pun teologii. Iar răspunsul lor este negativ. În schimb, scriitorii motivaţionali răspund de regulă pozitiv. Chiar și în ciuda absenţei lui Dumnezeu din discursurile lor.

Putem sesiza necesitatea introducerii unui echilibru în abordarea mesajelor cu un conţinut motivaţional. Acestea nu pot fi îndepărtate, fiindcă fiinţa umană are nevoie de ele. Dar nici nu pot fi luate în termeni absoluţi, deoarece există riscul eliminării lui Dumnezeu. Trebuie să gândim pozitiv, dar și realist.

Este necesar să fim optimiști, dar nu prin negarea lucrurilor care știm că nu funcţionează. În definitiv, echilibrul este cheia succesului. Dar și a unei fericiri neiluzorii. Una în care, dincolo de culisele strategiilor umane, să fie lăsat locul cuvenit Creatorului, ca principal specialist motivaţional.