Fericire

Există o mulţime de avantaje care ne vin în minte atunci când este vorba de munca de la distanţă. În practică însă, munca la domiciliu se poate dovedi atât de acaparatoare, încât să nu mai știm unde se termină lucrul și unde începe viaţa personală, așa încât avem nevoie de strategii pentru a echilibra raportul...

Îmi amintesc de o întrebare (deghizată într-o provocare) primită demult, care m-a încurcat mai mult decât altele de-a dreptul dificile. Trebuia să descriu o zi fericită, și, scotocind prin desaga mea cu zile mulţumitoare, interesante sau de-a dreptul glorioase, nu-mi era foarte limpede după ce criterii trebuia să aleg una.

Studiul contraintuitiv al psihologului american Barry Schwartz argumentează incomod de similar cu filosofia comunistă, oferind simultan o uimitoare apologie a creștinismului, dușmanul comunismului.

Trăim având convingerea că știm ce ne-ar face fericiţi. Știm că dacă am avea acea casă, diplomă, familie sau acel lucru la care am visat dintotdeauna am fi mult mai fericiţi. Dar dacă nefericirea și sentimentele de neîmplinire de acum vin tocmai din faptul că nu știm ce e fericirea?

„Bună, sunt Rebeca și sunt dependentă de cumpărături!” Replica, la fel ca și personajul, deși aparţin unei comedii apărute în 2009, sunt totuși decupate dintr-o familiară realitate cotidiană. Shoppingul a devenit o anexă indispensabilă a vieţii moderne. Dar când nu se rezumă la a fi doar apendicele unei existenţe cu mult mai complexe, instalându-se în...

Bannere atractive pe site-uri cu trafic mare, campanii de promovare, reduceri reale sau iluzorii, oferte care se epuizează cu viteza minutului sau a secundei. Liste cu produse, aprigă vânătoare de preţuri, trezirea cu noaptea-n cap. Start furat, vânzări de milioane de dolari, clienţi extaziaţi sau nemulţumiţi, colete livrate cu întârziere, bugete care o iau razna....

Doar cu două decenii și jumătate în urmă, depresia și alte tulburări ale sănătăţii mintale erau aproape necunoscute la copii și, de asemenea, ignorate în unele cazuri.

Sunt de admirat părinţii implicaţi, care fac tot ce pot pentru copiii lor. La o privire mai atentă însă, se pot observa la ei frământările și frica de a nu reuși să le asigure copiilor lor fericirea. Este fericirea copiilor o povară pe care părinţii ar trebui să o poarte?

„Când lucrurile se petrec prea repede, nimeni nu poate fi sigur de nimic, de absolut nimic, nici măcar de el însuși” (Milan Kundera).

De-a lungul timpului, conceptul de gândire pozitivă s-a dovedit extrem de versatil, reușind să atragă în mrejele unor promisiuni sonore milioane de oameni, care s-au lăsat convinși că viaţa înseamnă mai mult decât ce reușiseră să trăiască până atunci.

Fie că recunoaștem sau nu, viaţa ne este condiţionată de bani. Majoritatea am spune că mai degrabă de absenţa lor. Puţini sunt cei care reușesc să se smulgă de sub mirajul lor, iar și mai puţini sunt cei care și-i doresc doar pentru a-i oferi. Printre aceștia din urmă se numără și Rachel Lapierre.

Când o jaluzea neridicată devine un SOS trimis de cei obișnuiţi să trăiască singuri, dar se tem să moară în singurătate, ceva s-a modificat fundamental într-o societate care nu demult preţuia valoarea relaţiilor umane.

Anul Nou reprezintă pentru mulţi catalizatorul schimbărilor pentru care nu și-au făcut timp sau nu au cheltuit suficientă energie în anul precedent. Pe 1 ianuarie listele cu rezoluţii se rotunjesc promiţător, însă respectarea lor – în devălmășia de probleme și de termene cotidiene – degenerează uneori într-un adevărat supliciu. Statisticile arată că, încă dinainte de...

Cei care vor atinge succesul în cele din urmă nu doar că le vor spune altora adevărul, dar și-l vor spune lor înșiși.

Mă consider o persoană onestă. Și totuși, atunci când mi se pune o întrebare foartă simplă, „Ce mai faci?”, mă simt tentată să răstălmăcesc adevărul.

Amestecul de sentimente prin care trece o familie atunci când așteaptă un copil este minunat și înfricoșător, deopotrivă.

Vârtejul de activităţi și termene-limită în care ne aruncă viaţa de adult ne face adesea refractari la apropiere. Abandonăm vechi prietenii și neglijăm construirea de noi relaţii, până când, inevitabil, vine și ziua în care începem să ne simţim apăsaţi între zidurile de singurătate pe care le-am ridicat cu mâinile noastre.

Numărul persoanelor singure a crescut vertiginos în ultimele decenii în aproape 40% dintre ţările lumii. Deși unii se plâng de discriminarea economică la care sunt supuși, mulţi dintre cei care au ales acest stil de viaţă cred că sunt în posesia unui loz câștigător în alte segmente ale vieţii lor.

Sunt locuri care rămân în suflet alături de oameni şi amintiri dragi. Şi de fiecare dată când te întorci la ele, este imposibil să nu retrăieşti măcar o parte din momentele care te-au convins să le păstrezi în inima ta.

„Felul în care le vorbim copiilor devine vocea lor interioară.” (Peggy O’Mara)

„Era odată un Om care trăia în Ţinutul Rarităţii. După multe aventuri și o lungă călătorie prin Știinţa Economică, s-a întâlnit cu Societatea de Abundenţă. S-au căsătorit și au avut o mulţime de nevoi.” (Jean Baudrillard)