Retrospectiva unui an tragic – 2013

54

În fiecare an, retrospectivele încearcă să surprindă cât mai mult din vârfurile de lance, din evenimentele de extremă bucurie şi succes. Rareori însă, la ora bilanţului, sunt luate în considerare cele mai vulnerabile comunităţi şi se analizează situaţia celor pentru care sfârşitul de an nu aduce nimic mai bun.

Dacă ar fi ca acum să ne întrebăm ce a însemnat anul 2013 pentru câteva comunităţi internaţionale marginalizate, retrospectiva apare mai degrabă ca una sumbră şi pe alocuri tragică.

Mai întâi, facem o oprire în Siria şi în taberele de refugiaţi pe care le tot lasă în urmă acest război. 2013 a însemnat al treilea an de conflicte, al cărui final nu se întrevede nici acum. Din cele 22 de milioane de persoane, aproape 2,5 milioane trăiesc în corturi în Liban, Iordania, Turcia şi Irak.

Apoi, facem o oprire în Republica Democrată Congă, care a pierdut un număr egal de refugiaţi, dar în decurs de 20 de ani. Conflictul îşi ia tributul în vieţi de copii. 170 din 1.000 de copii mor înainte de împlinirea vârstei de cinci ani, din cauza conflictelor armate şi 60% dintre familii suferă de inaniţie.

O a treia tragedie importantă pentru anul acesta a fost taifunul Haiyan din Filipine, care a curmat viaţa a peste 6.000 de persoane. În afară de puterea taifunului, numărul mare de victime a fost cauzat şi de incapacitatea autorităţilor de a transmite amploarea pe care urma să o aibă taifunul, astfel încât filipinezii au fost luaţi prin surprindere.

Dar cea mai răspândită categorie defavorizată nu se regăseşte nici în Siria, nici în Congo sau Filipine, ci în mai multe regiuni ale lumii. Chiar în timp ce participau la slujba de Crăciun, 37 de creştini din Bagdad, Irak, au fost ucişi premeditat de trei explozii ce au avut loc lângă ambasada Statelor Unite ale Americii.

În acelaşi timp şi tot la ambasada SUA a avut loc un alt atac al Qaeda împotriva unor creştini din Kabul, Afganistan. Conflictele sectare şi persecuţiile au cuprins regiuni întregi şi au afectat vieţile a sute de mii de creştini pe întreg pământul.

De departe, Coreea de Nord deţine recordul în ceea ce priveşte discriminarea şi condiţiile inumane cu care tratează atât creştinii, cât şi pe toţi cei care deranjează sistemul. Şi nu numai ei, ci trei generaţii au de suferit din cauza unei (aparente) greşeli împotriva ţării sau conducătorului.

Din păcate însă, în 2014 nu se întrevede nicio soluţie la niciuna dintre aceste probleme. Dacă în privinţa negocierilor de pace, discuţiile par a bate pasul pe loc, în cazul altor situaţii schimbările nici măcar nu fac parte de pe agenda de lucru.