La sfârșitul anilor 1960, 10 milioane de americani sufereau de foame, adică 5% din populaţie. Astăzi, la 50 de ani distanţă, 49 de milioane de americani suferă de foame, adică 16%. Iar America se descurcă cel mai bine la acest capitol, la nivel mondial.
Insecuritatea alimentară există în fiecare stat din America, afectând de la 2,4% din populaţie în Slope County, până la 35,2% în Holmes County. În 2012, 16 milioane de copii americani trăiau în cămine care aveau probleme în a asigura mesele necesare zilnic.
Foametea în lume
În 2006, Departamentul de Agricultură al Statelor Unite (USDA) a renunţat la termenul „foamete” în favoarea sintagmei „insecuritate alimentară”, însă cele două nu reflectă același lucru. În mod tradiţional, cercetătorii au măsurat dimensiunea foametei prin simptomele fizice pe care le provoacă organismului, acum însă cercetătorii îi întreabă pe oameni dacă sar peste mese, dacă își fac griji că rămân fără alimente, dacă se culcă flămânzi.
În 2012, dintr-o populaţie de 313 milioane, aproximativ 49 de milioane de americani au răspuns cu „Da” la întrebările de mai sus, însă cu toate acestea SUA se află pe primul loc în Indexul Global al Securităţii Alimentare, ca ţara cu cea mai bună performanţă din 109 de ţări cuprinse în listă.
Acest index calculează performanţa pe baza a 28 de indicatori unici, care măsoară cei mai importanţi factori cantitativi și calitativi ce influenţează securitatea alimentară atât în ţările dezvoltate, cât și în ţările în curs de dezvoltare. Cei 28 de indicatori se restrâng sub trei probleme fundamentale.
Accesabilitatea financiară măsoară capacitatea consumatorilor de a cumpăra alimente, vulnerabilitatea la creșterea preţurilor și prezenţa programelor și politicilor de sprijinire a consumatorilor. Disponibilitatea măsoară suficienţa rezervei alimentare naţionale, riscul ca aceasta să fie afectată, capacitatea naţională de a disemina alimentele și eforturile știinţifice menite să dezvolte sectorul agriculturii. Calitatea și siguranţa măsoară varietatea și calitatea nutriţională a dietelor obișnuite, cât și siguranţa alimentelor.
În Europa, ţările care au cei mai buni indecși sunt Suedia, Norvegia, Finlanda, Polonia, Germania, Franţa și Marea Britanie. Romania se află pe locul 44 din 109, ceea ce înseamnă o „performanţă moderată”. Cel mai prost stă la capitolul accesibilităţii financiare, iar anul acesta, faţă de 2013, România este una din ţările în care s-au înregistrat cele mai mari schimbări de punctaj, cu o scădere de 3 procente. Scăderea medie de la 2013 la 2014 a fost de 1,1 puncte și s-a înregistrat în 28 din cele 109 ţări.
Faţa foametei moderne
În cartierul Bronx, din New York, mai mult de o treime dintre rezidenţi și aproape jumătate dintre copii suferă din cauza insecurităţii alimentare. Însă oamenii care solicită ajutorul programelor sociale s-ar putea să ne surprindă, spune Christopher Bean, directorul unui ONG care deţine o cantină pentru săracii din cartier.
„Se crede că oamenii care nu au ce mânca sunt cei care trăiesc pe străzi, dar nu e așa. Sunt familii, mame cu copii, oameni care au telefoane mobile”, spune el.
Cifrele arată cât de mult s-a schimbat peisajul în ultimii ani. Astăzi, mulţi dintre cei care rabdă de foame sunt oameni care muncesc. În 2012, în 60% dintre căminele americane care aveau această problemă locuia și o persoană angajată cu normă întreagă.
Mai mult decât atât, în SUA, aproape 27% dintre cei care au nevoie de ajutoare alimentare nu se pot înscrie în programul guvernamental dedicat combaterii foametei, pentru că nu sunt de fapt destul de săraci. În timp ce progamul rămâne dedicat celor care trăiesc la 185% sub limita sărăciei, pătura de jos a clasei mijlocii suferă de foame, puţin peste limita până la care ar putea cere ajutor.
Visând la trecut
La bază, foametea în zilele noastre este de fapt o problemă a veniturilor, spune Christian Gregory, economist în cadrul departamentului de cercetare al USDA. În iunie, Gregory și alţi doi colegi au publicat un raport despre insecuritatea alimentară în America post-recesiune, în care analizează cei mai mari trei factori de influenţă.
Intuitiv, primul este rata șomajului, care duce la o lipsă evidentă a veniturilor și în consecinţă, a alimentelor. Se pare că o creștere cu 1% a ratei șomajului a fost asociată cu o creștere de 0,5% a incidenţei insecurităţii alimentare.
Al doilea factor este inflaţia, care în acest context arată eșecul veniturilor în a face faţă costurilor necesare pentru a menţine un anume standard de viaţă. O creștere de 1% a inflaţiei anuale, măsură prin CPI (Indicele preţurilor de consum) a fost asociată cu o creștere de 0,5% a incidenţei insecurităţii alimentare.
Ultimul factor studiat a fost raportul dintre preţul alimentelor și preţul tuturor bunurilor și serviciilor. O creștere cu 1% a acestuia duce la o creștere cu 0,6% a incidenţei insecurităţii alimentare.
Astăzi, venitul minim pentru o oră de muncă în Statele Unite este de 7,25 dolari. În termeni nominali, pare o creștere uriașă faţă de venitul de 1,60 dolari pe oră din 1968. Dar ajustându-l la rata inflaţiei de azi și la creșterea costurilor de întreţinere, medicale și de educaţie, anii 1968 ar părea mult mai atrăgători, cu un venit mediu pe oră de 10,94 dolari.
