Schimbarea la faţă a Japoniei, la 1 an după cutremur, tsunami și Fukushima

898

Japonezii și dezastrele naturale – ghid de bună purtare

Astăzi se împlinește un an de la dezastrul din Japonia, adică cutremur, tsunami și accident nuclear. Deși încă sunt multe lucuri de făcut, imaginea de ansamblu este că Japonia și-a revenit. Semnele catastrofei se mai văd însă în ochii victimelor care astăzi comemorează un an de la dezastru. Doar pentru a sublinia importanţa exemplului japonez, ar trebui spus că, în Haiti, la 2 ani de la devastatorul cutremur, deși s-au investit aproape 5 miliarde de dolari pentru planurile de reconstrucţie, totul arată exact la fel. Nici palatal prezidenţial nu a fost ridicat de la pământ.

 

Sunt 12 luni de când un cutremur de 9 grade pe scara Richter a provocat un tsunami care a lovit coasta Japoniei, orașele și satele din prefecturile Fukushima, Iwate și Miyagi, un dezastru devenit povestea anduranţei, a spiritului civic japonez și de fapt a unei întregi civilizaţii, învăluite în misterul samurailor.

Scala dezastrului încă sfidează capacitatea de înţelegere. Cutremurul și valul tsunami au omorât 15,848 de oameni și încă 3,305 sunt daţi dispăruţi, conform ultimelor cifre oficiale, citate de CNN. Un număr de 341.411 de evacuaţi din zonele cele mai afectate de cutremur și de pe lângă centrala nucleară Fukushima Daiichi încă se chinuie să trăiască în adăposturi improvizate de guvern.

Dezastrul nuclear de la Fukushima a fost cotat aproape de cel de la Cernobîl, specialiștii spunând că vor mai trece aproximativ 40 de ani până când totul va fi sub control, și nimeni nu știe care vor fi exact efectele asupra populaţiei din zonă, sau asupra animalelor marine, după scurgerile radioactive în ocean.

În termenii impactului economic, guvernul japonez estimează că pagubele materiale sunt în jur de 300 de miliarde de dolari. Industria pescuitului din acea zonă, care era și prima sursă de venit, a fost făcută decimată de tsunami. Aproape 90% din cele 29.000 de bărci de pescuit din prefecturile Miyagi, Iwate și Fukushima au fost pierdute sau stricate și 440 de pescari omorâţi sau daţi dispăruţi. Pagubele acestei industrii se estimează la suma de 5 miliarde de dolari și ar dura între 3 și 10 ani pentru a o repune pe picioare.

Japonia a raportat primul deficit comercial anual din ultimii 30 de ani, ca urmare a impactului cutremurului devastator din martie anul trecut, a creșterii volumului importurilor energetice și a aprecierii yenului, conform ABC News.

Anul trecut, importurile de energie ale Japoniei pentru aprovizionarea centralelor termice au crescut substanţial, în urma crizei nucleare de la Fukushima, care a dus la scăderea producţiei de electricitate. De asemenea, activitatea producătorilor japonezi de automobile și electronice, principalele produse exportate de Japonia, a fost afectată de seism și tsunami.

Japonezii și dezastrele naturale – ghid de bună purtare

După tsunami, japonezi, dar şi străini, au sărit imediat în ajutorul sinistraţilor. Nipon Foundation a fost fundaţia care a organizat efortul voluntarilor, de la partea financiară până la transport. În fiecare oraș s-au înfiinţat centre unde se puteau înscrie cei care vroiau să îi ajute pe sinistraţi. Voluntarii erau trimişi într-un anumit loc numai la cerere. Japonezii care aveau nevoie de ajutor pentru a-şi curăţa casa şi localitatea de gunoaie şi moloz trebuiau să completeze o cerere în care să explice cât de gravă e situaţia pentru ca organizatorii să trimită ajutorul necesar. Însă de multe ori japonezii erau prea mândri pentru a cere ajutor, povestea pentru Gândul, Cecilia Manoliu, unul dintre voluntari.

Localnicii se ajutau reciproc, ca o comunitate unită, şi toţi munceau să cureţe satul, strada, casa în care locuiau. Voluntarii au avut întotdeauna grijă atunci când găseau printre dărâmături obiecte personale cum ar fotografii, acte, documente, sau chiar cizme, să întrebe proprietarii ce să facă cu ele.

Autorităţile au construit adăposturi temporare, însă japonezii au preferat să nu se refugieze acolo, ci să stea la rude sau să încerce să îşi salveze locuinţa. „Oamenii vor să se descurce singuri, pentru ei demnitatea şi bunul simţ sunt foarte importante. Japonezii nu aruncă nimic, ei reciclează gunoiul pe cât posibil. Pe stradă nu ai să găseşti niciodată vreo hârtie sau o conservă aruncată aşa că tot e un morman de gunoi şi moloz la colţ. Există containere pentru hârtie, plastic sau deşeuri alimentare şi oamenii menţin curăţenia pe cât posibil", povestea românca.

În Ichinomachi, din prefectura Myagi, ea i-a ajutat pe localnici să scoată noroiul dintr-un canal care ajuta ca zona să nu fie inundată când plouă. Sinistraţii nu stăteau deoparte, aşteptându-i pe voluntari să le cureţe locuinţele şi satele de moloz şi noroi, ci puneau mâna pe lopată şi lucrau cot la cot cu oamenii veniţi să-i ajute. În ceea ce priveşte starea de spirit a sinistraţilor, Manoliu povestea că deşi le simţea tristeţea şi că era evident că au un viitor nesigur, aceştia nu erau oameni disperaţi, ci muncitori şi făceau tot posibilul să se pună din nou pe picioare, să aibă din nou casa lor şi să nu îi incomodeze pe ceilalţi.

Tot scotocind printre dărâmături și resturi, japonezii au găsit și au returnat echivalentul a 48 de milioane de dolari, bani găsiţi în portofele. Alte 30 de milioane de dolari au fost recuperate, după ce au fost predate la poliţie seifurile găsite printre dărâmături.

„Oamenii vin și îmi spun că vor ca banii să ajungă înapoi la proprietar", spune un poliţist din prefectura Miyagi. Și mai remarcabil, spune Saiki, este că cei care aduc portofelele nu vor să păstreze banii, dacă fostul posesor nu poate fi găsit, deși legea le permite.

Unul dintre seifuri conţinea 1,5 milioane de yeni (20.000 de dolari). Aparţinea directorului unei companii. Bărbatul a primit banii înapoi, dar a preferat să-i împartă la angajaţii rămași în viaţă.

Care sunt cele mai urgente probleme?

Îndepărtarea tonelor de gunoi şi de moloz aduse de tsunami pe uscat, dar şi mizeria şi dărâmăturile care acoperă fundul mării este principala grijă a Agenţiei de Reconstrucţie, creată de curând de guvern, pentru a se ocupa de eforturile de refacere a zonei afectate.

Prefectura Miyagi are 16 millioane de tone de resturi, echivalentul a unei cantităţi de deșeuri menajere care s-ar strânge în 19 ani, conform calculelor Ministerului de Mediu japonez. Conform prefectului din Miyagi este nevoie de o forţă de muncă de 1.000 de oameni zilnic, doar pentru a sorta tipurile de gunoi.

Munca de demolare a construcţiilor afectate de tsunami încă este în așteptare, pentru că până la 1 februarie, autorităţile au reușit să mute doar 43% din resturile colectate în locurile de stocare temporară.

Un purtător de cuvânt al agenţiei a vorbit și despre alte probleme, cum ar fi reconstrucţia zonelor rezidenţiale pe sol mai înalt și crearea de locuri de muncă pentru victime, conform CNN.

„Nu pot să îmi imaginez că voi sta aici încă 5 ani", spune Chikako Nishihara, o bunică care a fost înghesuită împreună cu soţul ei de către autorităţi într-un fel de casă-unitate în orașul Iwaki. „Trăim de pe o zi pe alta."

Aceste case-barăci sunt al șaselea loc în care doamna Nishihara și familia ei au fost mutaţi, de când și-au părăsit casa din Tomioka, de lângă centrala nucleară. Nu au niciun fel de viitor până când guvernul nu va decide dacă satul lor mai poate fi locuit sau nu, sau până când TEPCO, compania care deţine centrala nucleară de la Fukushima, nu îi va compensa.

Până acum compania a rezistat ideii de compensare a proprietăţilor afectate, spunând că nu este clar dacă acestea vor putea fi folosite în viitor și că evaluatorii nu pot ajunge la ele din cauză că zona e închisă. Pe de altă parte, TEPCO încă plătește salariile celor care și-au pierdut slujbele din cauza radiaţiilor, dar încă nu s-a decis pentru cât timp.

Legume marca Fukushima

Imediat după accidentul de la Fukushima, autorităţile au interzis în toată regiunea vânzarea de spanac, varză, broccoli și alte câteva legume. Un an mai târziu, majoritatea restricţiilor au fost ridicate. Toate legumele sunt testate, înainte de a fi puse în vânzare, dar oamenii tot se tem să le cumpere.

Și agronomii niponi se tem că solul plin de radiatii le otrăvește legumele, așa că la Universitatea Tehnică Fukushima, agronomii încearcă să obţină legume sănătoase cultivându-le în apă. Metoda se numește cultură hidroponică și înlocuiește solul cu apă îmbogăţită cu nutrienţi.

Metoda, aparent sigură, nu e lipsită de riscuri. Nici cultivate în apă, legumele nu scapă complet de iradiere. Yuya Kamoshita, profesor de agronomie, precizează: „Am descoperit că legumele noastre se contaminau din praful adus de vânt și ploaie. Praful radioactiv se depune pe ele și unele absorb cantităţi mici de cesiu''.

Măsurătorile au arătat însă că e vorba de o cantitate de radiaţii de 100 de ori mai mică decât limita admisă de autorităţi.

Naoto însă nu dă doi bani pe numere și măsurători. Se crede că fermierul de 53 de ani este singurul om care mai trăiește la Fukushima, după ce a refuzat să plece din zona de excludere de 20 de kilometri stabilită de autorităţi în jurul centralei. Își petrece zilele hrănind animalele rămase fără stăpâni.

„Nu pot să spun că e 100% sigur să fii aici, dar pentru cei de vârsta mea nu e o problemă. Nu știu ce-ar zice oamenii care au copii mici”, spune Naoto Matsumura.

În memoria Japoniei de acum un an

În final s-ar spune că japonezii au învăţat o lecţie grea. Poetul japonez Madoka Mayazumi spunea săptămâna trecută la un eveniment public, că această criză a forţat Japonia să confrunte „niște întrebări de bază", cum ar fi „ce se obţine prin încercarea constantă de a avea mai mult", scrie Washigton Post.

Japonezii au creat o mie de violoncele din fragmentele caselor şi altor clădiri din lemn, distruse de tsunamiul puternic ce a urmat cutremurului din 11 martie anul trecut. Cu un asemenea instrument muzical, astăzi va fi marcată prima aniversare a cumplitei tragedii. La concertul memorial vor participa elevii şcolilor de muzică din Japonia şi toţi vor cânta la violoncele create special.