Traficul de carne vie – mai aproape și mai periculos decât ne-am imaginat

569

Presa internaţională a vuit după ce The New York Times (NYT) reclama că banca americană Goldman Sachs a renunţat la participaţia de 16% din acţiunile pe care le deţinea la o companie media care se ocupă, printre altele, și cu traficul sexual de minore în SUA. În aceeași zi, ONU a publicat un raport cutremurător, potrivit căruia, la orice moment, 2,4 milioane de persoane sunt traficate la nivel mondial, iar 80% dintre acestea sunt victimele traficului sexual.

Presa internaţională a vuit după ce The New York Times (NYT) reclama că banca americană Goldman Sachs a renunţat la participaţia de 16% din acţiunile pe care le deţinea la o companie media care se ocupă, printre altele, și cu traficul sexual de minore în SUA. În aceeași zi, ONU a publicat un raport cutremurător, potrivit căruia, la orice moment, 2,4 milioane de persoane sunt traficate la nivel mondial, iar 80% dintre acestea sunt victimele traficului sexual.

Editorialistul NYT, Nicholas Kristoff, a arătat că un fond de capitaluri private controlat de Goldman a renunţat la participaţia de 16% din acţiunile pe care le deţinea la Village Voice Media, un conglo­merat media care asigură o parte substanţială a veniturilor unei subsidiare pe care Kristoff o numeşte „cel mai mare forum de trafic sexual cu minore din SUA". Reuters titra: „Un fond al Goldman va renunţa la participaţia pe care o are la o companie care deţine un site de trafic sexual", în timp ce publicaţia Jezebel reclama și mai tăios: „Cum a investit Goldman Sachs în traficul sexual cu copii".

Banca nu a vrut niciodată să investească într-un site care publică anunţuri de prostituţie, fiind implicată în această investiţie din cauza unei afaceri nereuşite a fondului de „private equity”, rezumă Ziarul Financiar, poziţia Goldman.

2,4 milioane de persoane traficate în orice moment

În aceeași zi, ONU amintea că problema traficului de carne vie rămâne una dintre cele mai sensibile pe care le are de rezolvat omenirea.

În oricare moment, există 2,4 milioane de victime ale traficanţilor de carne vie, potrivit Departamentului de luptă împotriva infracţionalităţii al ONU. Nu mai puţin de 80% dintre acestea sunt forţate să se prostitueze, iar 17% sunt forţate să muncească.

Cutremurător, doar una dintre 100 de victime ale traficului de carne vie reușește să fie salvată.

„Este dificil să ne gândim la o crimă mai oribilă și mai șocantă decât traficul de carne vie. Și, cu toate acestea, este una dintre infracţiunile cu cea mai mare creștere", a declarat Michelle Bachelet, care conduce o agenţie ONU de promovare a drepturilor femeilor.

În cele mai multe ţări, legile trag la răspundere prostituatele și victimele traficului, dar aproape niciodată nu trag la răspundere și abuzatorii, „fără care aceste crime nu ar putea avea loc", a reclamat și Cherif Bassiouni, profesor emerit în Drept, în cadrul Universităţii DePaul din Chicago. „E nevoie să schimbăm atitudinile în departamentele politice dominate de bărbaţi, care plasează acest tip de infracţiuni la cel mai jos nivel al priorităţilor de aplicare a legilor", a adăugat Bassiouni.

Grupurile de crimă organizată care acţionează transnaţional au adăugat oamenii pe lista de produse pe care le furnizează, a declarat actriţa Mira Sorvino, ambasador ONU în lupta împotriva traficului de fiinţe umane. Actriţa a menţionat și că, în general, harta traficului de fiinţe umane urmează, în general, aceleași rute cu ale traficanţilor de arme sau de droguri.

Cum poate fi recunoscut traficul uman

Deoarece traficul de carne vie este, de obicei, o activitate „subterană", poate fi dificil de reperat. Cel mai adesea, victimele traficului lucrează pe stradă sau în spaţii amenajate pentru acte sexuale comerciale (bordeluri, cluburi de noapte, case de producţie de filme pornografice). Astfel de spaţii funcţionează însă sub acoperirea saloanelor de masaj, a serviciilor de escortă, a librăriilor pentru adulţi, a studiourilor de modeling, a cluburilor.

Există mai multe indicii după care poate fi recunoscut un loc în care are loc trafic de carne vie. Două dintre acestea sunt:

1. Securitatea sporită. Spaţiile în care se desfășoară activităţi de acest fel pot avea gratii la ferestre, uși încuiate, pot fi situate în locaţii izolate, pot avea sisteme de supraveghere electronică.

2. Traficul intens. Bordelurile pot fi reperate și după un indiciu simplu: mulţi bărbaţi vin și pleacă de la acea adresă.

Cele mai multe victime ale traficului de persoane nu vor fi dispuse cu ușurinţă să mărturisească faptul că sunt abuzate, de teamă sau din disperarea că nu mai văd nicio soluţie viabilă de a ieși din situaţia în care se află. Unele ar putea să se teamă de repercusiunile asupra familiei. Însă chiar și fără mărturia persoanei, există indicii după care o victimă a traficului poate fi identificată:

   1. malnutriţie, deshidratare sau igienă personală precară   2. boli cu transmitere sexuală   3. semne de viol sau abuz sexual   4. răni, vânătăi sau semne de probleme medicale   5. boli cronice precum diabetul, cancerul sau bolile de inimă și semne de stres post-traumatic sau tulburări psihologice   6. persoana în cauză nu deţine acte de identificare sau documente de călătorie

   7. persoana este supravegheată de un bărbat care o însoţește peste tot.

Cum se poate pune capăt flagelului

ONU, împreună cu Departamentul de Stat al SUA, a elaborat metoda celor 3 P – prevenire, (urmărire) penală și protecţie, pentru a ataca direct flagelul traficului de fiinţe urmane.

Prevenirea traficului este probabil partea cea mai dificilă a problemei, deși atât guvernele, cât și organizaţiile non-guvernamentale și-au luat angajamentul de a educa opinia publică, astfel încât să diminueze numărul celor care cad victime traficului. Există voci care spun că eradicarea traficului de fiinţe umane nu este un obiectiv realizabil fără eradicarea sărăciei, la rândul ei, o problemă extrem de dificil de rezolvat.

Urmărirea penală a celor implicaţi în realizarea infrastructurii de trafic de persoane ar însemna o mutare a atenţiei organelor legii de pe victime (care, în prezent, au mai mult de suferit legal, decât abuzatorii).

Victimele ar trebui, în schimb, să beneficieze de protecţie împotriva abuzatorului, iar acest lucru poate fi realizat aplicând politica celor 3D: detenţie, deportare, deposedarea de putere a abuzatorului. Victima trebuie apoi tratată adecvat statutului său de persoană care a suferit o traumă, pe care nu a ales în mod deliberat să o sufere. Prostituţia nu este o „alegere", susţine și Faith Huckel, care activează în cadrul organizaţiei de militare împotriva traficului de fiinţe umane Restore NYC.

„Avem prejudecăţi faţă de prostituţie fiindcă nu știm ce înseamnă ea cu adevărat," a declarat Huckel pentru Christian Post. „De multe ori oamenii văd prostituţia ca pe o alegere, dar când iei în calcul abuzul și violenţa, faptul că 50% dintre prostituate riscă să fie ucise, și că vârsta medie de implicare într-o reţea de trafic sexual este de 12-13 ani, nu știu dacă poate fi ceva mai rău decât prostituţia și dacă cineva chiar ar alege asta pentru ca stil de viaţă," a conchis Huckel.