O echipă de psihologi de la Universitatea din Amsterdam a vrut să verifice dacă oamenii au o înclinaţie naturală spre păcat sau nu. Psihologii s-au gândit să vadă dacă impulsul de a trișa crește sau descrește pe măsură ce potenţialul trișor are mai mult timp să se gândească la acţiunile lui.

Așa că au organizat un experiment în care au implicat 76 de voluntari. Fiecare dintre aceștia a primit un zar cu șase feţe și o cană, și li s-a spus că vor primi 10 șecheli (aproximativ 2,50 de dolari) pentru fiecare punct al numeralului care iese la aruncarea zarului. Au fost rugaţi să dea o dată cu zarul și să ţină minte rezultatul, după care să mai arunce zarurile de două ori, pentru a se convinge că acestea nu au fost măsluite. În etapa următoare, erau rugaţi să noteze primul rezultat pe un computer.

Jumătate dintre participanţi au primit un interval de 20 de secunde pentru a efectua această procedură, în timp ce cealaltă jumătate nu a primit nicio limită de timp.

Cercetătorii calculaseră statistic că, dacă oamenii spun adevărul, media aruncărilor ar fi fost de 3,5 puncte. Rezultatele experimentului au fost notabile: media la participanţii care avuseseră doar 20 de secunde pentru a introduce rezultatul a ieșit de 4,6. Cei care nu au fost presaţi de timp au avut o medie de 3,9. Ambele grupuri minţiseră, însă cei care au avut mai mult timp la dispoziţie au minţit mai puţin. Un al doilea experiment a confirmat acest rezultat.

Concluzia cercetătorilor a fost că da, „păcatul este într-adevăr originar”. Dacă nu au timp să își judece acţiunile, oamenii sunt tentaţi să apeleze la acţiuni necinstite. De aceea, sfătuiesc experţii citaţi de The Economist, dacă vrem ca o persoană să fie cinstită, cel mai bine este să nu o presăm să ia o decizie imediat.