Viaţa merge înainte – Jurnal din Alep, Siria

279

Bătălia pentru cel mai mare oraş al Siriei a început de câteva săptămâni. În prezent , presa internaţională notează că 50%-60% din oraş este controlat de rebeli. Dar luptele continuă zi după zi. La fel şi viaţa sirienilor, care au refuzat să îşi întrerupă ritmul vieţii din cauza războiului.

În mod uimitor, atât jurnaliştii CNN cât şi cei de la Foreign Affairs, care au reuşit să pătrundă în oraş, arată că sunt destui sirieni care sunt pur şi simplu neinteresaţi de lupta dintre regim şi rebeli, refuză să îşi părăsească casele sau rutina zilnică după care îşi trăiau viaţa înainte de acest conflict.

Majoritatea însă au părăsit Alepul şi s-au retras în oraşele de lângă care au fost asigurate de rebeli. De acolo, în fiecare zi rebelii merg câteva zeci de kilometri până în oraş, unde se mai luptă cu grupuri ale armatei siriene. Senzaţia este că fac acest lucru ca şi cum s-ar duce la serviciu. Îi înlocuiesc pe cei care asigură paza în cartierele câştigate de rebeli, câteodată se mai întâlnesc cu forţele armate, dar au şi zile liniştite. Alep a devenit în principiu o ruină unde două forţe să întâlnesc zilnic pentru a duce la capăt o rutină violentă. Niciuna dintre părţi nu pare să mai facă vreun progres, să câştige teritoriu sau să pună odată capăt luptei pentru oraş.

În timp ce jurnaliştii sunt conduşi de către rebeli în oraş, primesc indicaţii de la localnici sau de la alţi rebeli şi ştiu exact ce drum să ia. În Alep încă stau oameni care îşi trăiesc viaţa pe strada casei lor, ştiind că la următoarea intersecţie sunt militari care trag de pe acoperişuri. Unii şoferi aleg să treacă în viteză prin intersecţii, alţii ocolesc pe altă stradă. În cartierele controlate de rebeli, localnicii nu au uitat să fie politicoşi, senini şi bine dispuşi.

Iar în al-Bab, un oraş controlat de rebeli la 35 de kilometri de Alep, nimeni nu a uitat că este perioada Ramadamului. La ora 2 dimineaţa, gazda jurnaliştilor, înconjurat de o fraternitate de mililtanţi, rebeli, 1 dezertor din armată şi 4 civili, serveau masa care trebuia să le ajungă pentru toată ziua următoare, când mergeau din nou în Alep.

La 4 dimineaţa au plecat pe un drum pustiu, fără forţe ale regimului şi fără niciun punct de cotrol. Singura problemă, valabilă la ambele echipe de jurnalişti, a fost lipsa bezinei. După mai mult de un an de sancţiuni din partea Statelor Unite şi ale Uniunii Europene, petrolul este greu de găsit şi foarte scump. Rebelii deseori jefuiesc camioane care călătoresc prin ţară, motiv pentru care şoferii se feresc să mai meargă la serviciu. În Alep se intră doar prin cartierele deţinute de rebeli. Maşinile merg cu uşile deschise, rebelii fiind mereu pregătiţi de atac. Sute de mii de oameni au părăsit oraşul în ultimele săptămâni şi sute de rebeli, civili şi luptători pentru regim au murit.

Alep este inima economică şi industrială a Siriei şi mulţi revoluţionari cred că localnicii care au rămas ţin mai mult la averile lor, decât la libertatea politică. Unii sunt ostili chiar şi faţă de rebeli, dar majoritatea sunt pur şi simplu indiferenţi, notează Michael Weiss, de la Foreign Affairs.

După 18 luni, carnagiul însă nu se opreşte, iar pentru unii localnici rebelii sunt la fel de răi ca şi forţele armate ale regimului Assad. În celelalte oraşe asigurate de rebeli, oamenii ies noaptea pe străzi pentru a culege tot gunoiul şi rămăşiţele şi încep să se vadă semnele formării unei societăţi civile. Şi locuitorii din Alep şi-ar dori acelaşi lucru. La început, rebelii au spus că nu va dura mai mult de 10 zile pentru a cuceri oraşul, dar de atunci au trecut câteva săptămâni. Weiss notează că nu a întâlnit pe nimeni în Siria care să poată să aprecieze cât va mai dura lupta pentru doborârea regimului Assad, fără ajutor din partea ţărilor străine.