„În fiecare seară, înainte de culcare, mă rugam ca a doua zi când mă voi trezi să arat ca unul dintre voi.” Aceasta era cea mai mare dorinţă a lui Lizzie care, deși suferă de o boală extrem de rară ce o împiedică să câștige în greutate, reușește să-i inspire pe mii de oameni să aibă curajul de a fi diferit.

„În fiecare seară, înainte de culcare, mă rugam ca a doua zi când mă voi trezi să arat ca unul dintre voi.” Aceasta era cea mai mare dorinţă a lui Lizzie care, deși suferă de o boală extrem de rară ce o împiedică să câștige în greutate, reușește să-i inspire pe mii de oameni să aibă curajul de a fi diferit.Lizzie Velasquez este o tânără de 21 de ani din Texas (SUA), care suferă de o boală pe care o mai au doar 3 oameni de pe Planetă. Deși ar putea părea anorexică, de fapt boala de care suferă Lizzie o obligă să mănânce la fiecare 15 minute. Corpul ei nu poate depozita grăsime și de aceea, Lizzie nu se poate îngrășa.„Mi se spunea ‘Oase’, ‘Bunica’, pentru că păream mult mai în vârstă, povestește Lizzie, care mărturisește că și azi primește diverse apelative dureroase. „Cel mai trist este când îi aud pe adulţi vorbind așa. De la un copil nu ai ce să aștepţi. E mic și spune ce îi trece prin cap. Dar un adult ar trebui să aibă filtre…”

Lizzie a trebuit să se descurce în situaţia ei, când nici măcar medicii nu ştiau ce evoluţie să-i preconizeze. Contra incertitudinii, ea a învăţat că pentru a putea fi fericită trebuie să se accepte așa cum este şi să construiască pornind de aici. Cea mai mare aspiraţie a lui Lizzie a fost însă să-i încurajeze şi pe alţii ca, în ciuda criticilor şi a negativimului celor din jur, să îşi urmeze visul. A început ţinând discursuri pentru elevii de liceu, însă visul tinerei este să devină vorbitor motivaţional.

Şi are ce spune. „Credinţa mea, familia mea și prietenii mei sunt cele trei lucruri care m-au ajutat să ajung unde sunt azi, mărturisește Lizzie. „Ei m-au ajutat enorm să iau decizia de a trata viaţa mea într-un mod pozitiv.”

„Părinţii mei nu s-au purtat cu mine diferit faţă de cum se poartă, în general, părinţii cu copiii lor,” povestește Lizzie. „N-am ascuns-o de ochii lumii,” își amintește tatăl ei, care mărturisește că răspundea cu răbdare oamenilor atunci când era întrebat ce e cu fetiţa. „Oamenii se uitau îndelung de fiecare dată când ieșeam pe stradă,” spune mama tinerei, „însă nu m-a deranjat. N-aveau de cât să se uite cât doreau.”Doctorii nu i-au dat șanse la o existenţă normală povestește mama lui Lizzie. Cu ochii în lacrimi, femeia mărturisește că este mândră de tot ce a realizat fata ei, deși medicii o preveniseră să nu aibă mari așteptări.„Este cea mai blândă persoană pe care o cunosc”, declară Aaron, unul dintre prietenii lui Lizzie. „Ne-am împrietenit imediat.”Dacă aș putea să o iau de la început, nu aș schimba nimic este cea mai șocantă convingere a lui Lizzie. „Sunt convinsă că toate ocaziile pe care le am acum, de a atinge vieţile oamenilor așa cum o fac azi n-ar fi fost posibile dacă nu aș arăta cum arăt acum.”