Violul care a umplut paharul

822

Tristeţe şi revoltă în India după decesul unei tinere de 23 de ani, în urma unui viol în grup care i-a provocat răni cauzatoare de moarte. Violenţa împotriva femeilor şi misoginismul nu mai ocupă de multă vreme prima pagină a ziarelor indiene, iar violurile sunt într-atât de dese încât nici nu mai sunt raportate. De data aceasta însă, societatea civilă a reacţionat neaşteptat, semn că violenţa a ajuns prea departe.

Filmul poveştii este unul de o violenţă şi o duritate extremă. Pe 16 decembrie, tânăra studentă la medicină se întorcea de la film, împreună cu logodnicul ei, cu care urma să se căsătorească în luna februarie a anului următor. În autobuzul care ar fi trebuit să îi ducă acasă, cei doi au fost atacaţi de un grup de şase bărbaţi. Băiatul a fost bătut cu o rangă, iar fata a fost violată pe rând de cei şase şi bătută aproximativ o oră, după care cei doi au fost dezbrăcaţi şi aruncaţi din autobuz.

Tânăra a fost transferată la un spital din Singapore, dar decesul a fost inevitabil, din cauza numeroaselor răni interne. Sâmbătă tânăra a revenit în New Delhi, iar duminică a fost incinerată, în cadrul unei ceremonii private.

Violurile, la ordinea zilei în India

Situaţia în sine nu este una deloc neobişnuită pentru India. În primul rând, New Delhi este considerat capitala indiană a violurilor, cu un viol la fiecare 18 ore, potrivit statisticilor poliţiei. În al doilea rând, numărul violurilor a crescut cu 17% în perioada 2007 – 2011. Iar în al treilea rând, puţinele cazuri de violuri ce sunt raportate nu se traduc în pedepse pentru cei vinovaţi, iar autorităţile nu fac prea multe pentru apărarea drepturilor femeilor.

De altfel, orice femeie abuzată sau violată trebuie să facă faţă unei pedepse mai grele decât a agresorului său. Victimele sunt singurele învinovăţite pentru viol, ele sunt cele care aduc ruşinea asupra familiilor lor, nu se mai pot căsători şi sunt marginalizate de societate, împreună cu familiile lor.

Din aceste cauze, sinuciderea sau decesul survenit ca urmare a unui viol sunt într-atât de obişnuite încât nu reprezintă subiect de presă. Dar cazul studentei a ocupat forumul public încă de pe 16 decembrie şi a scos în stradă câteva mii de persoane. Se poate spune pe bună dreptate că tânăra a devenit o martiră a timpului ei.

De ce a fost violul acesta diferit?

Mai tare decât mesajele de simpatie la adresa familiei îndoliate s-au auzit mesajele de revoltă la adresa autorităţilor, inerte şi neimplicate până acum.

Zeci de studenţi de la Universitatea Jawaharlal Nehru din New Delhi au participat la un marş al tăcerii până la staţia de autobuz la care au urcat tânăra şi logodnicul ei. Studenţii au avut pancarte pe care scria: „Ea nu mai este cu noi, dar povestea ei trebuie să ne trezească".

În plus, aproape 2.000 de persoane au demonstrat pe străzile din New Delhi împotriva guvernului. „Ea nu este doar o femeie, ea reprezintă fiecare femeie indiancă care a fost nedreptăţită în vreun fel sau altul", a declarat Mahima Anand, unul dintre protestatari, pentru Christian Science Monitor.

Manifestaţiile au fost aşa de rapide şi protestatarii aşa de numeroşi încât guvernul a fost luat pe nepregătite. A fost nevoie să treacă o săptămână pentru ca primul ministru să facă o declaraţie oficială, lucru ce nu a fost pe placul indienilor. Iniţial, primul ministru Manmohan Singh a îndemnat la calm şi a declarat că-şi doreşte ca mânia să se transforme în măsuri concrete. „Dacă am putea canaliza aceste emoţii într-un mod constructiv, am putea să-i aducem un omagiu potrivit acestei tinere", a adăugat el.

Ulterior, Partidul Congresului (aflat la conducere) a realizat un proiect de lege care să asigure o protecţie sporită a femeilor. În prezent, pedeapsa maximă pe care o poate primi un violator este închisoarea pe viaţă, dar proiectul de lege garantează 30 de ani de închisoare şi castrare chimică.

Cei şase tineri au fost deja acuzaţi de viol şi omucidere. Nu se ştie încă ce pedeapsă vor primi aceştia, dar unii activişti solicită ca, în plus faţă de pedeapsa juridică, violatorii să fie făcuţi de ruşine, să nu mai aibă posibilitatea să se angajeze şi să fie excluşi din societate. Pedeapsa este una prea mică, spun alte voci, care cer pedeapsa cu moartea pentru un incident de o brutalitate fără de margini şi care este exponentul situaţiei dramatice din ţară.