Cea mai mare ameninţare la adresa omenirii este omenirea

696

Nici cutremurele, nici erupţiile vulcanice, nici asteroizii nu reprezintă o ameninţare atât de reală pentru viitorul omenirii, așa cum reprezintă omenirea însăși.

Nici cutremurele, nici erupţiile vulcanice, nici asteroizii nu reprezintă o ameninţare atât de reală pentru viitorul omenirii așa cum reprezintă omenirea însăși.

Un grup interdiscipinar de la Universitatea Oxford a investigat care sunt cele mai mari pericole care ameninţă, la momentul actual, omenirea. Concluziile lor, prezentate în raportul Existential Risk as a Global Priority (Riscul existenţial ca prioritate globală), constituie un apel la vigilenţă, în care personajul negativ este felul în care omenirea gestionează noile tehnologii.

Anul trecut, lumea academică a furnizat mai multe studii despre snowboarding decât despre riscurile privind extincţia omenirii, evidenţiază cercetătorii de la Oxford University's Future of Humanity Institute. Aceasta, spune Nick Bostrom, directorul Institutului, în condiţiile în care miza nu putea fi mai mare. „Dacă greșim, acesta ar putea fi ultimul secol al omenirii".

În ceea ce privește factorii declanșatori ai acestui eventual sfârșit, membrii Institutului spun că pandemiile și dezastrele naturale nu se află pe listă. Da, ele ar putea provoca „pierderi colosale și catastrofale de vieţi omenești", spune Bostrom, însă omenirea, ca întreg, va supravieţui. Miile de ani în care rasa umană a supravieţuit bolii, foametei, inundaţiilor, prădătorilor, persecuţiilor, cutremurelor și schimbărilor climatice fac ca șansele să fie mai multe în favoarea continuării vieţii pe Pământ. Cât privește impactul unui asteroid sau o super-erupţie vulcanică, riscul rămâne „extrem de mic", mai susţine directorul Institutului. Nici pierderile autoinduse (precum cea generată de cle două războaie mondiale din secolul trecut) nu au împiedicat continuarea vieţii speciei umane. Iar despre consecinţele unui atac nuclear, reprezentatul Institutului spune că ar fi teribil de distructiv, dar că probabil tot ar lăsa în urmă suficienţi indivizi cât rasa să continue să existe.

Însă veștile bune se opresc aici. Avertizările emise de oamenii de știinţă au în centru dezvoltarea tehnologiei până la limita controlului.

Experimentele în domenii precum biologia sintetică, nanotehnologia și inteligenţa artificială pot avea consecinţe neprevăzute, avertizează dr. Bostrom. Biologia sintetică – acest mix de bologie și inginerie – ar putea genera rezultate greu de controlat, în timp ce nanotehnologia ar putea deveni foarte distructivă dacă ar fi folosită în război, iar inteligenţa artificială ar putea da rateuri cu urmări neintenţioante.

Înrudirea celor trei tehnologii are „efecte de tip reacţie în lanţ, astfel că poţi porni cu resurse puţine și poţi dezvolta proiecte care să afecteze întreaga lume," e de părere Daniel Dewey, cercetător american, expert în super-inteligenţă artificială, fost angajat Google.

„Inteligenţa artificială este una dintre tehnologiile care pun din ce în ce mai multă putere în ambalaje din ce în ce mai mici," a mai spus Dewey.

O consecinţă a acestei evoluţii tehnologice, spune și Lordul Rees, din Marea Britanie, fost președinte al Royal Society, este neprevăzutul. „Crearea unor organisme noi, utilizabile în agricultură și medicină, ar putea avea efecte secundare asupra ecologiei, pe care nu le putem prevedea."

Cercetătorii au căzut de acord asupra faptului că, deși nu putem vorbi de ameninţarea unei distopii, e drept totuși că există o prăpastie între viteza avansului tehnologic și capacitatea omenirii de a înţelege implicaţiile acestei tehnologii.

„Suntem la un nivel infantil al responsabilităţii morale, dar avem capacitatea tehnologică a unor adulţi", a conchis dr. Bostrom pentru BBC. Și „nu avem nicio justificare morală pentru a nu lua lucrurile în serios".