Oricine se poate da drept cine vrea în „lumea virtuală", iar minciunile din mediul online par a fi mult mai dificil de depistat. Chiar dacă mincinoşii de pe internet sunt mai greu de prins, acest lucru nu este imposibil.

Informaţii neadevărate pot fi întâlnite în „lumea virtuală" la tot pasul: de la ştirea bazată pe zvonuri ce se dovedesc mai târziu a fi false, mesajele şi fotografiile răspândite prin multitudinea de reţele sociale, clipurile video trucate şi urcate apoi pe YouTube şi până la identitatea adevărată a persoanei cu care ai petrecut zile în şir povestind fie pe o reţea de socializare sau poate pe un site de matrimoniale.

Regula verificării informaţiei din mai multe surse poate scoate la lumină adevărul, dar în anumite situaţii, aceasta nu este o metodă infailibilă. Aceeaşi informaţie poate fi preluată de mai multe surse, unele dintre acestea nu sunt întocmai credibile, alteori poate fi vorba de anumite interese ascunse la mijloc, iar în anumite cazuri poate fi chiar o eroare umană. Astfel, devine dificil să ştii cu precizie cine minte şi cine spune adevărul pe internet.

De asemenea, mijloacele de comunicare digitală, precum reţelele sociale, au ajutat la dezvoltarea unui mediu propice mincinoşilor, pentru că, aşa cum subliniază Jeff Hancock, profesor la Universitatea Cornell, acest mediu oferă o distanţă spaţială amplă ce desparte oamenii în momentul interacţiunii, notează The Atlantic.

Vestea bună este că putem identifica mincinoşii după câteva „semnale lingvistice", arată un studiu efectuat de Universităţile Wisconsin-Madison şi Cornell, citat de Forbes. Cercetătorii s-au concentrat asupra reţelelor de matrimoniale, una din acele zone ale internetului unde sunt vehiculate minciuni atât din partea femeilor, cât şi a bărbaţilor. Ei au analizat informaţiile publicate pe profilele personale şi fotografiile postate de 78 de utilizatori pe patru site-uri de matrimoniale, comparativ cu datele adevărate despre aceştia, privind înălţimea, greutatea şi vârsta. Apoi, pe baza unei analize lingvistice a detaliilor descriptive oferite de aceştia pe site-uri, oamenii de ştiinţă au identificat câteva din elementele care îi pot trăda pe mincinoşii de pe internet. Motodele de mai jos au fost eficiente în proporţie de 65% în demascarea celor care încearcă să ascundă adevărul.

În primul rând, cei care mint au tendinţa de a se depărta de neadevărul spus, de aceea ei evită pe cât posibil folosirea pronumelui la persoana întâi, singular „eu". De asemenea, ei completează succint câmpurile dedicate descrierilor personale de pe profile. Acest lucru îi scuteşte de efortul de a reţine toate minciunile pe care le scriu şi care i-ar putea trăda la un moment dat. Mai mult, dacă utilizatorul minte în legătură cu aspectul său fizic, postând imagini mai vechi de-ale lor sau chiar ale altor persoane, ori informaţii false legate de greutatea şi înălţimea acestuia, cel mai probabil va evita orice discuţie legată de înfăţişarea sa, concentrându-se mai degrabă pe aspecte precum carieră, locul de muncă sau realizările sale. Nu în ultimul rând, aceştia folosesc negaţiile pentru a descrie diverse stări, ca de exemplu, în loc să spună că este încântat de ceva, el va folosi o expresie de tipul „nu sunt plictisit" sau nu va spune „sunt fericit", ci „nu sunt trist".

Cu toate acestea, cercetările efectuate de Hancock arată că oamenii au tendinţa de a minţi mai rar atunci când redactează un e-mail, spre deosebire de conversaţiile faţă în faţă, notează The Atlantic. Deşi distanţa pe care comunicarea în mediul online o creează între partenerii de discuţie poate „încuraja" minciuna, faptul că mesajul redactat şi expediat prin aceste mijloace virtuale este „permanent" şi poate fi folosit ca dovadă pentru a „demonta" minciuna. De asemenea, altă cercetare efectuată de Hancock a arătat că utilizatorii care îşi creează un CV pe reţeaua profesională LinkedIn au tendinţa de a nu le „înflori" la fel de mult precum cei care oferă CV-uri printate, deoarece documentul poate fi vizualizat de un număr foarte mare de persoane care pot detecta elementele mincinoase inserate şi astfel îl pot demasca, după cum subliniază Nicole Ellison, unul dintre autorii studiului.