Biblia care vorbește (și) printr-o piatră spartă

O piatră de bazalt găsită în deșertul Iordaniei are o inscripţie cu cea mai veche utilizare cunoscută a numelui Yahweh (unul dintre multele nume ale Dumnezeului din Vechiul Testament). Această piatră face parte dintr-un șir lung de monumente antice care confirmă istoria biblică.

Francezul Frederick Klein a fost primul european care a văzut piatra. Din nefericire, el a fost și ultimul care a văzut stela[1] întreagă. În prezent, piatra este expusă în Muzeul Luvru din Paris. Dacă îl vizitezi astăzi, vei vedea că piatra a fost spartă în mai multe bucăţi. Nu a fost vorba de un eveniment natural sau de un accident; piatra a fost deteriorată în mod deliberat de către beduini (grup de oameni nomazi, originari din deșertul israelian Negev).

În ciuda fragmentării sale, stela rămâne un monument istoric extrem de important. După cum a declarat arheologul Siegfried Horn, „importanţa ei ca monument antic nu poate fi supraevaluată”.

O poveste a distrugerii

Frederick Augustus Klein a fost un misionar anglican care și-a început slujirea în Israel în anul 1851. În 1868 a călătorit cu calul în Iordania, în satul Dhiban, situat la patru kilometri de Wadi Mujib (un canion adânc, prin care râul biblic Arnon curge spre Marea Moartă). Atunci când a ajuns în sat, i s-a arătat o stelă de aproximativ un metru înălţime, cu un text gravat pe partea din faţă. Klein a verificat și partea din spate pentru a vedea dacă piatra era inscripţionată pe ambele părţi, dar nu a găsit un al doilea text.

Misionarul și-a dat seama că piatra era un obiect important, iar Muzeul din Berlin a încercat să o cumpere de la beduinii care locuiau în zonă. Aceștia au cerut un preţ exorbitant pentru ea, iar Franţa, Marea Britanie și Germania au intrat în competiţie pentru achiziţionarea stelei. În cele din urmă, guvernul turc s-a implicat și el, fiind gata să trimită soldaţi pentru a obţine piatra cu forţa. Beduinii au fost atât de furioși, încât au spart piatra în bucăţi, încălzind-o la flacără și turnând apă rece pe ea. Bucăţile au fost împărţite apoi între familiile de beduini.

De-a lungul anilor, trei persoane au reușit să obţină 57 de fragmente din piatră, aproximativ două treimi din placa originală. Ar fi fost o sarcină extrem de dificilă aceea de a pune piesele laolaltă, dacă, în anul 1869, un bărbat pe nume Yacub Karavaca nu ar fi imprimat pe hârtie inscripţia. El a făcut acest lucru presând hârtie umedă pe piatră și desprinzând-o după uscare. Din nefericire, operaţia nu s-a desfășurat în cele mai bune condiţii – în timp ce Karavaca efectua presarea, a izbucnit o bătaie între beduini, iar Karavaca a smuls hârtia înainte ca aceasta să se usuce și a fugit pentru a-și salva viaţa. Chiar dacă hârtia – încă umedă – s-a rupt în mai multe bucăţi în timp ce fugea, aceasta a devenit un reper pentru a putea potrivi bucăţile rupte, descoperind care era restul inscripţiei.

Astăzi, piatra este cunoscută sub numele de Piatra Moabită sau Stela lui Meșa, ambii termeni făcând referire la regele moabit Meșa, care a poruncit realizarea monumentului și a inscripţiei.

Propagandă de război

Așadar, ce mesaj poartă Piatra Moabită? Stela a fost scrisă în alfabet fenician și datată în jurul anului 840 î.H. Inscripţia reprezintă o descriere a modului în care regele Meșa, conducătorul micului regat al Moabului, s-a revoltat împotriva regelui din Israel, cucerind mai multe orașe israelite. Textul reprezintă o replică a relatării biblice din 2 Împăraţi 3. Biblia consemnează faptul că Ioram a devenit rege în Israel după moartea lui Ahab, iar „regele Moabului s-a răsculat” (2 Împăraţi 3:5) împotriva lui.

Piatra Moabită ne oferă versiunea moabită a acestei revolte. Fără îndoială, monumentul a fost realizat pentru a consolida imaginea moabiţilor și pentru a le aminti de suveranitatea regelui lor. Am putea spune că piatra a reprezentat un instrument de propagandă. Ioram, regele lui Israel, a luat măsuri pentru a înăbuși răscoala. El a pornit la război împotriva Moabului și a cerut ajutorul lui Iosafat, regele lui Iuda, și regelui Edomului, regatul aflat la sud de Moab. Cei trei regi au atacat Moabul dinspre sud, o strategie aleasă, cel mai probabil, pentru că graniţa nordică a Moabului era traversată de un defileu uriaș, prin care curge râul Arnon. Chiar și astăzi, Wadi Mujib (numele actual al canionului) este o graniţă între două diviziuni administrative ale Iordaniei. Guvernoratul Madaba se află la nord de canion, iar guvernoratul Karak, la sud de acesta.

Textul biblic ne spune că regele Meșa a pierdut în cele din urmă și a plătit „un bir de o sută de mii de miei şi o sută de mii de berbeci cu lâna lor” (2 Împăraţi 3:4). Stela confirmă acest detaliu.

Biblia, confirmată de Piatra Moabită

În al 18-lea rând al textului, Yahweh este menţionat în opoziţie cu zeul moabit Aștar-Kemoș. Numele Yahweh este ortografiat ca în Biblia ebraică. Aceasta este cea mai veche utilizare a numelui Yahweh într-un text cunoscut, inclusiv în raport cu textul biblic. Scrisul de pe Piatra Moabită confirmă de asemenea că tribul/seminţia lui Gad a locuit în zona de la nord de râul Arnon (Wadi Mujib), așa cum este relatat în Deuteronomul 3:12. Aceasta este cea mai lungă inscripţie din Epoca Fierului descoperită în zonă, ceea ce o face foarte importantă din punct de vedere cultural și istoric, ca să nu mai menţionăm semnificaţia ei biblică.

Aceasta este cea mai lungă inscripţie din Epoca Fierului descoperită în zonă, ceea ce o face foarte importantă din punct de vedere cultural și istoric.

Este unul dintre cele patru texte ale epocii care fac referire la naţiunea Israel și reprezintă o probă extraordinară a limbii și culturii moabite. Stela Meșa confirmă că evenimente descrise în Biblie au avut loc. Prin urmare, ea plasează textul biblic într-un context istoric.

Dacă ajungi la Paris, vizitează Muzeul Luvru și caută colecţia Palestina și Cisiordania din sala 303, pentru a admira Piatra Moabită și a afla mai multe despre istoria sa extraordinară. Iar dacă citești Biblia, așa cum o fac și eu, poate cea mai importantă implicaţie a acestui text este aceea că încă suntem martori ai derulării unei istorii despre care Piatra Moabită pomenește doar câteva detalii.

Tor Tjeransen este pastor, editor, scriitor şi tată şi locuieşte în Norvegia. O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul Signs of the Times Australia.