Este greu să mai spui ceva bun la adresa lui Vladimir Putin după anexarea Crimeei. Practic ar trebui să inventezi ceva. Cu toate astea, „profesorul” Putin ne-a predat o lecţie pe care nu o vom uita mult timp de acum încolo.

Pentru Putin și mama Rusie, anexarea Crimeei este o victorie strategică din punct de vedere geopolitic, dar și moral, președintele rus fiind cel care a demonstrat lumii că atunci când America spune „Nu”, Rusia nu are nicio jenă să facă „Da”.

Pentru mine, anexareea Crimeei a avut cu totul alt impact, la care nu m-aș fi gândit niciodată. Și anume, modificarea comportamentului ca și consumator. Este un lucru care trece pe sub radar și nu sunt sondaje care să studieze dacă într-o ţară vecină uneia ce se află în plin conflict s-au observat diferenţe în stilul de viaţă al cetăţenilor de rând, ca urmare a schimbării conștiente și voite a comportamentelor de consumator, de cumpărător.

Însă anexarea Crimeei este un punct de cotitură nu doar politic, ci și social. Cel mai „în vogă” economist, Thomas Piketty, crede cu tărie că am ajuns într-o situaţie în care capitalismul pur și simplu nu mai funcţionează, iar președintele Obama și papa Francisc fac deja lobby pentru alt model (pe care îl cunoaștem prea bine), promovând redistribuirea averilor și echitatea socială.

Nevoia unei reforme a valorilor societăţii, a stilului nostru de viaţă, am resimţit-o însă mai puternic odată cu anexarea Crimeei. A fost ceva ce nu a prevăzut nimeni. La fel cum diplomaţia rămâne mută și dezarmată în faţa unui agresor fără scrupule, la fel am rămas noi în faţa acestui eveniment. Nu suntem obișnuiţi ca în secolul al XXI-lea, la mentalitatea și stilul de viaţă pe care îl avem, să se mai întâmple lucruri de genul acesta. Dar tocmai lucrurile de genul acesta ne readuc cu picioarele pe pământ.

O secvenţă dintr-un film mi se pare caracteristică pentru felul în care mulţi ne trăim viaţa. Personajele principale au intrat la un moment dat într-o cazino pentru a se distra pentru câteva ore. Însă înăuntru erau serviţi cu prăjituri care îi făceau să piardă noţiunea timpului. În fiecare zi credeau că este prima zi în care au intrat și sunt acolo pentru o distracţie de câteva ore. Lucruri precum situaţia din Ucraina ne pot scoate din această ameţeală distractivă.

Deodată stai și te întrebi dacă chiar ai nevoie să te recompensezi pentru o reușită la serviciu cu o sesiune de shopping. Dacă chiar ai nevoie de un televizor curbat sau de iPhone 6. Știaţi că 7 persoane au murit și alte 90 au fost rănite din 2006 până în prezent, la cumpărăturile de Black Friday? Iar numărul nu este mai mare doar pentru că din ce în ce mai multe magazine s-au alăturat evenimentului și din ce în ce mai multe persoane cumpără online.

Problema este de interes pentru noi pentru că suntem prea aproape de ea. Conflicte regionale au loc zilnic în lume, însă asta nu ne afectează cu nimic, gândiţi-vă doar la Siria. Cu toate astea, este ceva special de data aceasta, fiindcă este vorba despre Putin. Credeam că am scăpat de războaiele mondiale, am evoluat (democraţie, tehnologie, internet, UE) și nu o să ne mai întoarcem niciodată acolo. Și trăim ca atare, presupunând că zilele de pace și libertate o să dureze o veșnicie. Putin ne-a arătat că ne-am grăbit cu presupunerile și că suntem naivi. Lumea nu s-a schimbat atât de mult și se poate întoarce la ce a fost, chiar dacă noi nu avem capacitatea să ne închipuim asta.

Cum am trăi azi dacă am ști că asta se va întâmpla mâine? Este un exerciţiu mental de folos, pentru că lucrurile sunt mai efemere și predispuse schimbării decât credem și decât ne-am dori.

Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 6 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.